Isaia 1:21-31 (Traducerea Lowth): 

²¹Cum a devenit cetatea credincioasă o prostituată! Cea care era plină de judecată, neprihănirea locuia în ea; dar acum ucigaşii! ²²Argintul tău a devenit zgură; vinul tău este amestecat cu apă. ²³Prinţii tăi sunt rebeli, asociaţi ai hoţilor; toţi iubesc darul şi caută recompensă; nu fac dreptate orfanului, iar cauza văduvei nu ajunge înaintea lor. ²⁴De aceea, Domnul, Iehova, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel, spune: Ah, voi fi despovărat de adversarii Mei; Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. ²⁵Îmi voi pune din nou mâna peste tine şi voi purifica în cuptor zgura ta; voi îndepărta toată zgura ta. ²⁶Îi voi restabili pe judecătorii tăi ca odinioară şi pe sfătuitorii tăi, ca la început şi după aceea numele tău va fi cetatea neprihănirii, metropolă credincioasă. ²⁷Sionul va fi răscumpărat în judecată, iar captivii ei în neprihănire. ²⁸Dar distrugerea va cădea dintr-o dată asupra celor revoltaţi şi păcătoşi, iar cei care au părăsit pe Iehova vor fi mistuiţi. ²⁹Pentru că veţi fi ruşinaţi de stejarii pe care vi i-aţi dorit şi veţi roşi de grădinile pe care vi le-aţi ales; ³⁰Când veţi fi ca un stejar ale cărui frunze sunt ofilite şi ca o grădină în care nu este apă. ³¹Cel tare va deveni un câlţ, iar lucrarea lui ca o scânteie de foc, şi ambele vor arde împreună şi nimeni nu le va stinge.

Studiază primele două secţiuni ale primului capitol, pe care deja le-am studiat, împreună cu acesta, şi vei vedea cum tot capitolul revarsă bogăţia adevărului evangheliei. Nu este loc pentru jumătăţi de măsură. Condiţia poporului căruia i se adresează este cea mai rea posibilă, iar salvarea oferită este deplină şi completă.

Este binevenit un avertisment aici, de care ar trebui să ţinem seama în toate studiile biblice, şi anume: nu pierde timpul cu ceea ce nu înţelegi. Nu vei învăţa niciodată nimic argumentând, întrebând şi speculând pe seama unor texte obscure şi dificile. Unii pot crede că aşa ceva este ciudat, dar este adevărat. Niciun om nu poate, prin căutare, să Îl găsească pe Dumnezeu. El trebuie să Se reveleze pe Sine şi o va face de îndată ce suntem capabili să Îl vedem. Biblia trebuie să se facă clară pe ea însăşi. Aşadar, trebuie întotdeauna să ajungem la înţelesul a ceea ce este ascuns, prin ceea ce dintr-o dată ni se descoperă privirii noastre atente. Niciodată nu ghici, niciodată nu specula. Noi credem, nu argumentăm, nici nu teoretizăm calea spre o înţelegere a cuvântului lui Dumnezeu. Meditează asupra lui, dar nu vorbi despre ce nu înţelegi. Aşa că, în studiul acestui capitol şi al acestei cărţi, nu îţi lua din timpul preţios pentru analiza adevărurilor lui Dumnezeu clar revelate, prin întrebări fără rost şi presupuneri referitoare la înţelesul a ceva ce este obscur. Totul este bun, dar nu poţi profita decât de ceea ce înţelegi. Sunt destule adevăruri care stau aproape de suprafaţa profeţiei lui Isaia pentru a ne ţine ocupaţi pentru multe luni. Când le-am adunat pe acestea, vom descoperi că multe din cele ce erau ascunse sunt, pur şi simplu, cel de-al doilea strat, şi sunt aduse la lumină luându-l în considerare pe primul.

Binecuvântarea convingerii

Versetele 4-7 ar trebui ca întotdeauna să fie citite în legătură cu versetele 16-18. Probabil că nicio parte din Scriptură nu este mai des citată ca versetul 18: „Dacă păcatele voastre sunt precum cârmâzul, vor fi albe ca zăpada, dacă sunt roşii precum purpura, vor fi ca lâna.” Cu toate că este categoric şi cuprinzător, mare parte din forţa lui se pierde din cauza faptului că nu se ia în considerare faptul că aceste cuvinte sunt adresate aceluiaşi popor descris în versetele 4-7, atât de plin de rănile păcatului încât nu mai există loc pentru altele. Ce lucru binecuvântat că Domnul expune cu putere ticăloşia păcatelor noastre! Dacă nu ne-ar fi expus cazul înaintea noastră, chiar în cea mai rea fază, am putea crede că oferta salvării nu ajunge până la noi. Dar atunci când în mod expres El face cunoscut că salvarea Sa este pentru un popor care este cât se poate de rău, nu există loc pentru îndoială sau descurajare.

Cauza distrugerii

Citeşte versetele 6-9 şi gândeşte-te cu câtă acurateţe descriu condiţia oamenilor pământului, după ce timpul de probă s-a închis, iar plăgile mâniei lui Dumnezeu sunt turnate. Compară-le cu Apocalipsa 16:1-2, Ţefania 1:2-18 şi Ioel 1:15-20. Fii atent, afirmaţia nu a spus că Isaia 1:6-9 este descrierea timpului de strâmtorare, ci că condiţia descrisă este foarte asemănătoare. Închiderea timpului de probă nu face nicio schimbare în caracterele oamenilor. Caracterul celui rău nu va fi diferit după acel timp faţă de timpul de dinainte. Cel care este nedrept şi murdar, rămâne la fel, asta-i tot (Apocalipsa 22:11). Singura diferenţă este că, la încheierea timpului de probă, alegerea lor faţă de rău este hotărâtă irevocabil. Aceasta este ceea ce face ca proba să se sfârşească – faptul că nu vor mai asculta de evanghelie. Ar fi putut fi salvaţi dacă ar fi dorit să fie salvaţi. „Dacă sunteţi dornici” etc. Astfel vedem că oamenii care sunt în aceeaşi condiţie ca cei mai răi oameni ce vor fi distruşi când Domnul va veni, pot fi salvaţi. Motivul, şi singurul motiv, pentru care cineva va fi pierdut, nu este pentru că a fost prea rău pentru a fi iertat şi salvat, ci acela că nu doreşte să fie salvat. Nu vina păcatului este cea care alungă oamenii din împărăţie, ci dragostea pentru păcat, căci dacă oamenii ar înceta să iubească păcatul, vina acestuia, oricât de adâncă ar fi, va fi îndepărtată.

O chestiune despre a mânca

„Dacă veţi fi dispuşi şi ascultători, veţi mânca ce este bun în ţară, dar dacă refuzaţi şi vă răsculaţi, veţi fi mâncaţi de sabie.” Forţa acestui verset este micşorată, în versiunea noastră, prin redarea verbului „a devora” în al doilea caz, deşi cuvântul este acelaşi în ambele versete. A mânca sau a fi mâncat. A mânca ce? „A mânca ceea ce este bun.” Şi ce este bun? „O, gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.” „Isus le-a spus: «Eu sunt pâinea vieţii; celui care vine la Mine nu-i va fi niciodată foame şi celui care crede în Mine nu-i va fi niciodată sete.»” „Căci trupul Meu este o hrană bună, iar sângele Meu este o adevărată băutură” (Ioan 6:35-55). „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.” Dacă cineva mănâncă doar trupul lui Hristos, el mănâncă pentru viaţă, dar oricine mănâncă ceea ce nu este trupul lui Hristos (care poate fi mâncat numai prin credinţă), ceea ce mănâncă îl consumă, în loc să îl zidească. El este consumat de alimentul cu care se hrăneşte. „Cel care se îndoieşte este blestemat dacă mănâncă, deoarece nu mănâncă prin credinţă, căci tot ce nu este din credinţă este păcat” (Romani 14:23). Aici este alternativa: a mânca trupul lui Hristos şi a rămâne pentru totdeauna sau a mânca ceea ce nu este pâine şi a fi consumat de acel lucru.

Degenerare şi regenerare

Versetele 21-23 prezintă un tablou de degenerare. Adulterul este singurul cuvânt care acoperă totul. Totul a devenit adulterat. Credincioşia şi puritatea au fost alungate. Singurul păcat pe care l-a săvârşit poporul lui Dumnezeu este adulterul. Domnul este soţul poporului (Ieremia 3:14; 31:32; Romani 7:4; 2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:31-32). Poporul Său este un singur trup în El. Depărtarea de El, oricât de mică, înseamnă adulter, astfel încât orice păcat ar comite cineva, este adulter – permisiunea altcuiva de a ocupa locul ce ar trebui umplut cu Hristos. Această adulterare – substituirea adevărului cu falsul – poate înainta până când cetatea credincioasă devine o prostituată şi până când ceea ce era metal pur devine doar zgură.

Dar există un remediu pentru toate acestea. „Dumnezeu nu şi-a lepădat poporul pe care îl ştia mai dinainte.” Nu, „căci Domnul nu va lepăda pentru totdeauna” (Plângerile lui Ieremia 3:31). Niciodată nu va alunga El pe cineva. „Dacă noi nu credem, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Aşa că El spune: „Întoarce-te, tu, Israel care aluneci înapoi, spune Domnul; şi nu Îmi voi vărsa mânia asupra ta; căci Eu sunt milos, spune Domnul, şi nu voi ţine mânie pe vecie. Doar recunoaşte-ţi fărădelegea, că ai păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului tău şi că ţi-ai risipit căile pentru străini sub orice copac verde şi nu ai ascultat glasul Meu, spune Domnul” (Ieremia 3:12-13). Doar mărturiseşte-ţi păcatul şi eşti iertat, curăţat, căci „Sionul va fi răscumpărat cu judecată şi convertiţii ei cu neprihănire”. „Dumnezeul Meu îţi va împlini toate nevoile după bogăţiile Sale în slavă” (Filipeni 4:19). Domnul ne regenerează umplându-ne cu ceea ce ne lipseşte. Propria Lui neprihănire şi credincioşie sunt date pentru a ne răscumpăra din păcat.

Pietate practică

Observă că una dintre cele mai grave acuzaţii împotriva celor răi este că „nu judecă orfanul, nici nu aduc înaintea lor cazul văduvei”. De asemenea, în îndemnul de a alunga răul, singurele lucruri specificate în fruntea facerii de bine sunt, „uşuraţi pe cel apăsat, judecaţi orfanul, pledaţi pentru văduvă”. Creştinismul nu este doar un sentiment sau o emoţie, el constă în fapte. Nu înseamnă că printr-o sumă de fapte putem câştiga favoarea lui Dumnezeu, ci că aceste fapte bune reprezintă manifestarea vieţii lui Hristos dinăuntru. „El mergea făcând bine şi vindecând pe toţi cei apăsaţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El” (Fapte 10:38). Bunătatea este caracteristica lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu este dragoste”. „Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7). Şi, aminteşte-ţi că, nu predicile despre facerea de bine, ci înfăptuirea reală este cea care constituie creştinismul.

Restaurare completă

Când Dumnezeu a făcut omul la început, el, la fel ca orice altceva, era „foarte bun”. Hristos este începutul, şi toţi cei care sunt în El găsesc restaurare. Adulterul va fi îndepărtat, iar aurul pur va fi restaurat. Suntem „făcuţi deplini” în El. „Mâinile Tale m-au făcut şi mi-au dat formă” (Psalmii 119:73). Am degenerat foarte mult de la modelul original, dar Dumnezeu a promis că Îşi va pune din nou mâna peste noi, aşa încât să fim creaturi noi, purtând din nou amprenta lui Dumnezeu.

Distrugere totală

Este la fel de sigur că, aşa cum va exista restaurare completă, va exista şi distrugere totală. Într-adevăr, promisiunea de restaurare a perfecţiunii originale include inevitabil distrugerea celor care s-au lipit de rău. Mila respinsă înseamnă mânie. Nu poate fi altfel. Aşa că nimeni să nu îndrăznească să continue în păcat, pe seama milei lui Dumnezeu, pentru ca harul să abunde. Cu cât este mai mare mila oferită, cu atât mai mare va fi dezastrul care urmează respingerii. Aşa se face că oamenii vor suferi mânia lui Dumnezeu, a cărui „milă ţine în veci”.

Distrugerea răului este pur şi simplu rodul natural al propriilor lor căi. Nu este nimic forţat sau arbitrar în aceasta. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Când plăgile vor începe să apară la sfârşitul timpului de probă, în forma rănilor dureroase din trupurile oamenilor, nu vor reprezenta decât izbucnirea stricăciunii care este în interior. Când oamenii mănâncă şi beau moartea – şi fac aceasta când nu se hrănesc cu Hristos, viaţa – este natural ca otrava să-i pătrundă până ce devin trupuri ale morţii. Şi faptul că prima plagă pentru păcat este boala, accentuează adevărul că neprihănirea înseamnă sănătate. Păstrarea legii lui Dumnezeu înseamnă sănătate fizică la fel de mult ca puritate morală.

Vezi cât de puternică este exprimată distrugerea celor răi în versetele 30 şi 31. „Veţi fi ca un stejar ale cărui frunze s-au ofilit, ca o grădină care nu are apă.” O asemenea condiţie nu este decât pregătirea pentru foc. Dar aceasta nu este tot. „Cel puternic va deveni un câlţ, iar munca sa o scânteie de foc.” Fiecare ştie cât de inflamabilă este materia de câlţi.Lăsaţi focul să vină aproape de ea şi a dispărut într-o clipită. Acum gândeşte-te la câlţii care generează foc. Ce speranţă de salvare mai este pentru ei? Absolut niciuna. Cei răi îşi pregătesc propria distrugere, propriile lor fapte îi mistuie. Distrugerea este sigură, iar Dumnezeu este curat, căci, ţine minte că aceasta este doar soarta celor care au părăsit pe Domnul. Doar ei vor fi mistuiţi. Oricine ascultă de Domnul „va trăi în siguranţă şi va fi liniştit faţă de frica răului” (Proverbele 1:33).

The Present Truth, 12 ianuarie 1899