Isaia 40:3-5: 

³Un glas strigă: În pustie pregătiţi calea lui Iehova! Îndreptaţi, în deşert, un drum pentru Dumnezeul nostru! ⁴Fiecare vale va fi înălţată şi fiecare munte şi deal va fi plecat. Ce este încovoiat va fi făcut drept, iar locurile aspre o câmpie netedă. ⁵Se va descoperi slava lui Iehova şi toată carnea va vedea mântuirea Dumnezeului nostru, căci gura lui Iehova a vorbit.

Psalmii 119:1-3: 

¹Binecuvântaţi sunt cei nepângăriţi pe cale, care umblă în legea Domnului. ²Binecuvântaţi sunt cei care păzesc mărturiile Lui şi Îl caută cu toată inima. ³Ei nu fac nicio nelegiuire, umblă în căile Lui.

Psalmii 125:5: 

Cât despre cei care se întorc la căile lor strâmbe, Domnul îi va conduce împreună cu făcătorii de fărădelege, dar pacea va fi peste Israel.

Psalmii 103:7: 

El a făcut cunoscute căile Sale lui Moise, faptele Lui copiilor lui Israel.

Psalmii 25:9: 

Pe cel blând îl va călăuzi la judecată, pe cel smerit îl va învăţa calea Lui.

Psalmii 18:30: 

Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită.

Psalmii 145:17: 

Domnul este neprihănit în toate căile Sale şi sfânt în toate lucrările Sale.

Ioan 14:6: 

Isus i-a spus: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Psalmii 77:13: 

Calea Ta, o, Dumnezeule, este în sanctuar. Care Dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?

1 Corinteni 3:16: 

Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Luca 1:76-79: 

⁷⁶Şi tu, pruncule, vei fi numit profetul Celui Prea Înalt, căci vei merge înaintea feţei Lui pentru a pregăti căile Lui, ⁷⁷pentru a da cunoştinţa mântuirii poporului Său prin iertarea păcatelor lui, ⁷⁸prin mila gingaşă a Dumnezeului nostru, prin care ne-au vizitat zorile de sus, ⁷⁹ca să dea lumină celor care stau în întuneric şi în umbra morţii, pentru a ne conduce picioarele pe calea păcii.

Luca 1:16-17: 

¹⁶Pe mulţi din copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷Iar el va merge înaintea Lui în spiritul şi puterea lui Ilie, pentru a întoarce inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celui drept, pentru a pregăti un popor pentru Domnul.

Maleahi 4:5-6: 

⁵„Iată, vi-l voi trimite pe profetul Ilie înainte de venirea zilei celei mari şi teribile a Domnului, ⁶iar el va întoarce inimile părinţilor spre copii şi inimile copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva să vin şi să lovesc pământul cu blestem” (sau cu „distrugere totală”).

Psalmii 85:13 – RV: 

Neprihănirea va merge înaintea Lui şi va face din urmele paşilor Lui o cale pe care să se umble.

Psalmii 19:7-8: 

⁷Legea Domnului este desăvârşită, convertind sufletul. Mărturia Domnului este sigură, făcându-l pe cel simplu, înţelept. ⁸Statutele Domnului sunt drepte, bucurând inima, porunca Domnului este pură, luminând ochii.

Să nu uităm în studiul acestei lecţii că, în timp ce toată Scriptura este adevărată şi evanghelia este întotdeauna aplicabilă, această profeţie a lui Isaia are o aplicaţie specială în aceste ultime zile. Solia aceasta este una care pregăteşte un popor pentru venirea Domnului în slavă pentru a răsplăti pe slujitorii Lui şi pentru a da fiecărui om după fapta lui. Să nu faci greşeala să te gândeşti că deoarece a fost scrisă acum două mii cinci sute de ani nu ne priveşte pe noi în mod deosebit. Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi niciodată nu pierde nimic din forţa lui. Îndemnurile Sale sunt mai accentuate „pe măsură ce vedem că ziua se apropie”.

Aminteşte-ţi, de asemenea, ce am învăţat despre solia lui Ioan Botezătorul. Aceasta se întinde până la venirea Domnului în slavă şi toţi cei ce-L iubesc pe Domnul şi venirea Lui sunt însărcinaţi să o proclame. Ioan Botezătorul a stat prin urmare nu doar ca un singur individ, având o lucrare de făcut care s-a terminat o dată cu moartea lui, ci este simbolul unei mari mişcări ce îmbrăţişează zeci de mii de oameni şi ajunge până la sfârşitul timpului.

Porunca dată glasului este: „Pregătiţi calea lui Iehova!” Înseamnă pregătirea căii pentru venirea Domnului. Ei bine, ce opreşte venirea Lui acum? De ce nu a putut El veni în vreun timp anume din trecut? Pentru simplul motiv că oamenii nu au fost pregătiţi pentru venirea Lui. Condiţia pretinşilor Săi urmaşi a împiedicat venirea Sa. Calea Domnului este în sanctuar, iar sanctuarul Său este poporul Său, de aceea vedem cum calea Domnului este pregătită numai de pregătirea poporului Său – prin curăţarea sanctuarului.

Cuvintele „drept” şi „corect” sunt de fapt aceleaşi. Cuvântul latin rectus, de la care este derivat cuvântul nostru „corect”, după cum se vede în cuvântul „corectitudine”, al cărui înţeles cu toţii îl cunoaştem, înseamnă literal „drept”, aşa cum se poate vedea din cuvântul „rectiliniu”. O linie „corectă” este o rectilinie, aşa cum un „dreptunghi” este un unghi drept. Pentru a face calea Domnului rectilinie înseamnă, deci, a o face dreaptă.

Dar toate căile Domnului sunt corecte. Calea Lui este desăvârşită. De aceea, nu este nimic de corectat la Domnul. Toate lucrurile cu care are El de-a face sunt cât se poate de bune. Dar noi am refuzat să îi permitem Domnului să urmeze calea Lui, deoarece „fiecare ne-am întors la calea noastră” (Isaia 53:6). Calea Lui corectă este în noi, dar noi L-am ţinut înapoi prin nedreptatea noastră. Ne-am făcut căile strâmbe. Aşa că Domnul îşi trimite solii pentru a ne îndrepta – pentru a ne face corecţi înaintea Lui, astfel încât să nu mai fie nimic care să împiedice stăpânirea Sa deplină asupra noastră.

Dumnezeu este lumină. Caracteristica luminii este aceea că ea înaintează în linii drepte. Aşa este şi cu Dumnezeu, care este „Tatăl luminilor”, în care „nu poate fi schimbare, nici umbră de întoarcere” (Iacov 1:17 – RV). În consecinţă, toţi cei în care El îşi are calea trebuie să fie sinceri, adică limpezi şi transparenţi, pentru ca razele Soarelui neprihănirii să nu fie împiedicate în cursul lor. Lucrarea acestei evanghelii este de a „da lumină celor care stau în întuneric şi în umbra morţii”. „Odată eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi ca fii ai luminii” (Efeseni 5:8).

„El a făcut cunoscute căile Sale lui Moise, faptele Lui copiilor lui Israel.” Căile şi faptele reprezintă acelaşi lucru. Când spunem că nu ne plac căile unei persoane, ne referim la faptul că nu ne plac obiceiurile, acţiunile ei. Astfel, calea Domnului reprezintă modul Lui de viaţă. Lui Moise şi copiilor lui Israel, El şi-a făcut cunoscute căile şi faptele descoperindu-le legea Sa. „Te-ai coborât, de asemenea, pe muntele Sinai şi le-ai vorbit din ceruri, şi le-ai dat judecăţi drepte, şi legi adevărate, statute şi porunci bune şi le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt, le-ai dat precepte, statute şi legi prin mâna lui Moise, slujitorul Tău” (Neemia 9:13-14). Legea Domnului este calea Lui, după cum învăţăm din Psalmii 119:1-3. Calea Domnului este pregătită, deci, prin punerea legii Sale în inimile oamenilor.

Când Domnul va veni pe norii cerului, va fi cu slavă. „Dealurile se topesc ca ceara în prezenţa Domnului, în prezenţa Domnului întregului pământ. Cerurile spun neprihănirea Lui şi toţi oamenii văd slava Lui” (Psalmii 97:5-6). De vreme ce Dumnezeu este lumină şi locuieşte în lumină, fiind îmbrăcat cu lumina ca o haină, înseamnă că oriunde merge El, slava trebuie să fie descoperită. Astfel citim că, atunci când calea Domnului este pregătită, slava Domnului va fi descoperită. Aceasta se întâmplă deoarece, atunci când calea Lui este pregătită, El însuşi merge în ea.

Calea Domnului este în sanctuarul Lui, iar acesta este poporul Său. Predomină ideea că venirea Domnului este o chestiune arbitrară, că va veni când este gata, fără să ţină seama de condiţia oamenilor de pe acest pământ. Aceasta este o mare greşeală. Venirea Domnului nu este decât împlinirea, acţiunea de încoronare a unei mari lucrări. Este rezultatul natural şi inevitabil a ceea ce a fost înainte. Hristos a venit să Îl descopere pe Dumnezeu oamenilor, pentru ca ei să poată cunoaşte voia Lui în ceea ce îi priveşte pe ei. Este voia lui Dumnezeu ca oamenii să fie ca El, să fie tovarăşi potriviţi pentru El şi pentru acest scop s-a manifestat mai demult Hristos, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu oamenilor, în om, iar această posibilitate a fost asigurată prin moartea Sa. Venirea Lui pe acest pământ a reprezentat golirea de Sine însuşi, de fapt, moartea Lui, astfel încât numai prin moartea lui Hristos poate fi Dumnezeu manifestat în trup. Întreaga lucrare a evangheliei este de a asigura această descoperire a lui Dumnezeu în om. Este lucrarea pe care Dumnezeu a început-o la creaţiune, când l-a făcut pe om după chipul Lui. A restaura această imagine este lucrarea evangheliei. „Omul cel nou” este conform lui Dumnezeu, „creat în neprihănire şi adevărată sfinţenie” (Efeseni 4:24). Dar cerurile trebuie să îl reţină pe Hristos „până la vremea restaurării tuturor lucrurilor” (Fapte 3:20-21). Venirea Lui înseamnă restaurarea pământului, dar acest lucru nu se poate întâmpla până ce omul nou nu este pregătit pentru el – până ce nu va avea un stăpân – şi, astfel, înainte de venirea Domnului pe norii cerului, El trebuie să fie pe deplin descoperit în poporul Său. Strălucirea Domnului din cer nu este decât plinătatea descoperirii Lui. „El va veni să fie slăvit în sfinţii Lui” (2 Tesaloniceni 1:10). Prin urmare, nu poate veni până ce în biserică nu sunt văzute căile Domnului la fel de desăvârşit cum au fost în Isus din Nazaret.

Când calea este pregătită, slava Domnului va fi descoperită şi toată făptura o va vedea. Aceasta deoarece, de îndată ce calea este pregătită, Domnul merge pe ea, şi oriunde merge El, slava trebuie să fie descoperită. Dar calea Lui este în poporul Său, prin urmare, slava Lui trebuie să fie văzută în ei. „Căci Dumnezeu, care a poruncit luminii să lumineze din întuneric, ne-a luminat inimile pentru a da lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6). De ce ne-a luminat Dumnezeu inimile? Pentru a da cunoştinţa slavei Sale. Pentru a da cunoştinţa slavei Sale cui? Celorlalţi, bineînţeles, căci nicio lumânare nu luminează pentru a-şi da sieşi lumină. Dumnezeu ne luminează inimile pentru ca şi alţii să poată lua cunoştinţă de slava Sa. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în cer” (Matei 5:16). Faptele bune reprezintă lumina potrivit acestor cuvinte ale lui Isus. Aşa că, vedem din nou că Dumnezeu pregăteşte calea punând legea Sa în inimile noastre prin Spiritul Său. „Căci porunca este o lampă şi legea este lumină” (Proverbele 6:23). Predicarea legii lui Dumnezeu aşa cum este descoperită în viaţa şi caracterul lui Hristos trebuie să preceadă venirea Domnului. Când ultima solie va fi încheiată, vor fi rostite aceste cuvinte: „Aici este răbdarea sfinţilor, aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). 

„Şi toată făptura o va vedea.” Când slava este descoperită, va fi văzută. Aceea va fi mărturia pentru puterea salvatoare a Dumnezeului nostru. În lucrurile neînsufleţite pe care Dumnezeu le-a făcut, sunt văzute puterea şi divinitatea Sa (Romani 1:20). Deşi omul s-a dovedit necredincios şi chiar şi-a impus trăsăturile lui rele peste creaţia ce fusese dată în grija lui, Dumnezeu nu s-a lăsat fără martori. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi firmamentul arată lucrarea mâinilor Lui” (Psalmii 19:1). Dar aceasta nu este suficient. Omul, cea mai înaltă creatură a lui Dumnezeu, se cuvine să dea mărturia perfectă despre puterea şi bunătatea Lui şi aceasta va fi situaţia înainte ca Domnul să vină. Nu numai că toate lucrările lui Dumnezeu îl laudă, dar sfinţii Lui trebuie să îl binecuvânteze. Când glasul din pustie şi-a încheiat solia, atunci lucrarea pentru care Hristos a coborât din ceruri, şi anume, „ca să umple toate lucrurile”, va fi împlinită, iar El va veni. Atunci toate creaturile, însufleţite sau neînsufleţite, se vor uni spunând: „Binecuvântare, şi onoare, şi slavă, şi putere să fie pentru Cel ce stă pe tron şi pentru Miel, pentru totdeauna” (Apocalipsa 5:13).

The Present Truth, 31 august 1899