Isaia 40:9-11: 

⁹O, tu, care rosteşti veşti bune Sionului, suie-te pe un munte înalt. O, tu, care spui veşti bune Ierusalimului, înalţă-ţi glasul cu putere. Înalţă-l, nu te teme, spune cetăţilor lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru! ¹⁰Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu mână puternică, iar braţul Lui îi va conduce pentru El. Iată, răsplata Lui este cu El şi lucrarea Lui înaintea Sa. ¹¹El va hrăni turma Sa ca un păstor, va strânge mieii cu braţele Sale şi îi va duce la sânul Lui şi îi va conduce cu blândeţe pe cei tineri.

Matei 2:6 – RV: 

Tu, Betleem, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic printre căpeteniile lui Iuda, pentru că din tine va ieşi un Cârmuitor care va fi păstorul poporului Meu Israel.

Ioan 10:11, 27-28: 

¹¹Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. (…) ²⁷Oile Mele ascultă glasul Meu, iar Eu le cunosc şi ele Mă urmează. ²⁸Le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Apocalipsa 22:12: 

Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecărui om după fapta lui.

Matei 16:27: 

Căci Fiul omului va veni în slava Tatălui Său cu îngerii Lui şi atunci va răsplăti fiecărui om după faptele lui.

2 Tesaloniceni 1:6-8:

⁶Este un lucru drept din partea lui Dumnezeu să răsplătească cu suferinţă pe cei ce vă aduc suferinţă, ⁷iar vouă care sunteţi în suferinţă, odihnă împreună cu noi, când Domnul Isus se va descoperi din cer cu îngerii Lui cei puternici, ⁸într-o flacără aprinsă, răzbunându-se pe cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

Psalmii 50:3-5: 

³Dumnezeul nostru va veni şi nu va tăcea. Un foc va mistui înaintea Lui şi va fi foarte puternic în jurul Său. ⁴El va chema cerurile de sus şi pământul ca să judece poporul Său. ⁵Strângeţi-i pe sfinţii Mei la Mine, pe aceia care au făcut un legământ cu Mine prin sacrificiu.

Habacuc 3:3-6, 11-13: 

³Dumnezeu a venit din Teman şi Cel sfânt din muntele Paran. Selah. Slava Lui acoperea cerurile şi pământul era plin de lauda Lui. ⁴Strălucirea Lui era ca lumina, avea raze strălucitoare ce ieşeau din coasta Lui (nota marginală) şi acolo era ascunzătoarea puterii Sale. ⁵Înaintea Lui mergea molima şi cărbuni aprinşi ieşeau din picioarele Lui. ⁶El a stat şi a măsurat pământul, El a privit şi a despărţit naţiunile, munţii cei veşnici au fost risipiţi, dealurile veşnice s-au plecat. Căile Lui sunt veşnice. (…) ¹¹Soarele şi luna au stat încremenite în locuinţa lor, la lumina săgeţilor Tale ele nu mai erau şi la strălucirea suliţei Tale scânteietoare. ¹²Tu ai mers prin ţară cu mânie, ai treierat păgânii cu mânie. ¹³Ai ieşit pentru salvarea poporului Tău, pentru salvare împreună cu unsul Tău.

1 Tesaloniceni 4:16-18: 

¹⁶Domnul însuşi va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul Arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu. Morţii în Hristos vor fi înviaţi întâi. ¹⁷Apoi noi, cei care vom fi vii şi vom fi rămas, vom fi luaţi cu ei în nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh, şi astfel, vom fi totdeauna cu Domnul. ¹⁸De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

1 Corinteni 15:51-53: 

⁵¹Iată, vă arăt o taină: nu vom adormi toţi, ⁵²dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipire de ochi la ultima trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi schimbaţi. ⁵³Căci ceea ce este putrezire trebuie să se îmbrace cu neputrezire şi ceea ce este muritor în nemurire.

Filipeni 3:20-21: 

²⁰Cetăţenia noastră este în cer, unde Îl şi privim pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos, ²¹care va schimba trupul nostru josnic ca să fie format asemenea trupului Său slăvit, după lucrarea prin care este capabil, chiar să supună toate lucrurile pentru El.

Isaia 35:3-4: 

³Întăriţi mâinile slabe şi întăriţi genunchii slăbiţi. ⁴Spuneţi celor cu o inimă temătoare: Fiţi tari, nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, chiar cu răsplată va veni Dumnezeu. El va veni şi vă va salva.

Matei 15:24: 

Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

Ezechiel 34:11-13: 

¹¹Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, chiar Eu, voi căuta oile Mele şi le voi cerceta. ¹²După cum îşi caută un păstor turma, când este în mijlocul oilor ce sunt risipite, aşa voi căuta Eu oile Mele şi le voi scoate din locurile în care au fost risipite în ziua cea întunecoasă şi înnorată. ¹³Şi le voi scoate din popor, le voi strânge din ţări şi le voi aduce în ţara lor, şi le voi hrăni pe munţii lui Israel lângă râuri şi în toate locurile locuite din ţară.

Predicarea celei de-a doua veniri a lui Hristos în slavă, este la fel de mult o parte a predicării evangheliei – vestea bună – după cum este predicarea crucii de la calvar. De fapt, predicarea crucii nu este completă fără predicarea celei de-a doua veniri.

Nimic atât de grozav ca venirea Domnului pentru judecată nu a avut loc vreodată pe acest pământ. Pământul se va cutremura şi va fi mutat ca o colibă, cerurile se vor face ca un sul când îl rulezi, fiecare munte şi ostrov va fi mutat de la locul lui, iar „regii pământului şi oamenii mari, căpeteniile de frunte, oamenii puternici, orice rob şi orice om liber” se vor ascunde în vizuini şi peşteri şi vor spune munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care stă pe tron şi de mânia Mielului, căci marea zi a mâniei Lui a venit şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:14-17). Totuşi, anunţul venirii marii zile este o parte din solia de mângâiere pe care Dumnezeu o trimite poporului Său. Ce minunată este mângâierea lui Dumnezeu când, chiar şi cele mai teribile judecăţi, sunt o mângâiere!

Mângâierea este că Hristos vine să îşi salveze poporul. Profetul Habacuc, căruia i-a fost dată o viziune despre groaza ultimei zile, a spus: „Tu ai ieşit pentru salvarea poporului Tău.” Când inimile poporului încep să se teamă şi genunchii le tremură, mâinile sunt lăsate, Domnul ne spune să îi întărim prin cuvintele: „Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare.” Venirea lui Hristos este „binecuvântata nădejde” a evangheliei (Tit 2:13). Când El va veni, sfinţii Lui vor spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, L-am aşteptat şi El ne va salva. Acesta este Domnul, L-am aşteptat, ne vom bucura şi ne vom veseli în mântuirea Lui” (Isaia 25:9). Anunţul venirii Domnului este aceeaşi mângâiere ca anunţul iertării păcatelor. Oricine predică iertarea păcatelor o face numai în parte dacă nu predică şi venirea Domnului în slavă. Textele citate în această lecţie arată acest lucru.

Isus Hristos este păstorul cel bun. El este „păstorul cel mare” (1 Petru 5:4). El a venit pe pământ cu scopul de a-şi căuta oile pierdute. Le caută şi le salvează dându-le viaţa Sa în schimbul vieţilor lor. Pe cruce, El a suferit toată agonia celor pierduţi (Matei 27:46). A suferit tot ce ar fi fost obligaţi oamenii să sufere dacă nu ar fi venit, iar cei ce Îl resping vor trebui să sufere aceasta la sfârşit. El a luat totul asupra Sa pentru a-i salva pe oameni. Groaza ultimei zile, ziua judecăţii, a fost prezentă pe deplin la calvar. Tot aşa binecuvântarea şi bucuria calvarului vor fi prezente la venirea Domnului a doua oară, în slavă.

Doar prin puterea crucii va reveni Isus. Va fi văzut venind pe norii cerului „cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30), dar acelea nu vor fi decât puterea şi slava crucii. Focul care mistuie înaintea Sa vine din coasta străpunsă. Din coasta din care a curs râul vindecător de viaţă provine puterea de a răsplăti pe cei răi după faptele lor. Puterea manifestată la venirea Domnului este puterea mântuirii, este puterea prin care Isus, acum, Îşi salvează poporul din mâna vrăjmaşului.

„Mila Lui ţine veşnic.” În mânie El îşi aminteşte de milă (Habacuc 3:2). Apele care vor inunda locurile ascunse ale celor răi vor fi apele salvării care vor curge din coasta rănită a lui Isus. „Va înghiţi moartea în victorie” şi atunci, cei care au făcut un legământ cu moartea, căutând să se ascundă la umbra ei, în mod necesar sunt înghiţiţi cu ea (Isaia 28:16-18). Aşa că, deşi ultima zi va fi cea mai teribilă, nu va conţine altceva decât bucurie pentru cei care au acceptat răscumpărarea care este în Hristos Isus. Nu se bucură cel neprihănit în crucea lui Hristos? Nu este un lucru cu care să se slăvească? Cu toate acestea, răstignirea lui Hristos a fost cel mai teribil eveniment şi toată groaza mâniei lui Dumnezeu s-a dezlănţuit în jurul crucii pe care a murit Hristos. Dar fără moartea Sa pe cruce, Fiul omului nu ar fi avut puterea să stea la judecată şi să execute judecata asupra celor nelegiuiţi.

Din Betleem vine cârmuitorul care este păstorul lui Israel. El conduce poporul Său ca un păstor care îşi conduce turma. El le hrăneşte, iar hrana pe care le-o dă este El însuşi. El Se dă pe Sine pentru oi. Când Domnul va veni, va fi într-un timp când cei răi se vor strânge să pună capăt celor neprihăniţi de pe pământ. Un decret va ieşi pentru ca oricine nu se închină fiarei şi icoanei ei să fie ucis (Apocalipsa 13:15). Exact în momentul când Satana va stârni toate forţele răului împotriva celor drepţi şi când tuturor oamenilor li se va părea că cei neprihăniţi trebuie să fie distruşi de pe pământ, Hristos va apărea ca să îi salveze. Va fi actul de încoronare din marea dramă a crucii. Va fi demonstraţia faţă de întregul pământ că Hristos este mântuitor. Atunci, cei care L-au respins şi şi-au bătut joc de ofertele salvării Lui, vor fi forţaţi să recunoască faptul că Isus mântuie. Dar mângâierea prezentă pentru poporul lui Dumnezeu stă în faptul că toată acea mare putere spre mântuire este a lor acum. Este toată în cruce.

El vine cu mână tare, ca unul puternic. „Braţul Lui va conduce pentru El.” Dar este acelaşi braţ cu care El îşi strânge mieii turmei. El este blând, deoarece este puternic. Tăria Lui care distruge lupii şi leii care ar devora turma, este puterea Sa de a hrăni turma şi de a duce oile la păşuni verzi. E ciudat că atât de mulţi predicatori ai evangheliei au atât de puţin de spus despre venirea Domnului, venire ce conţine atât de multă mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu!

Există în această lecţie o instruire valoroasă despre întoarcerea lui Israel. Isus este păstorul lui Israel şi când va veni a doua oară, „cu putere şi mare slavă”, El vine ca un păstor. Atunci îşi va strânge El tot poporul – turma care a fost risipită şi sfâşiată – „şi le va duce în ţara lor şi le va hrăni pe munţii lui Israel lângă râuri.” Când a fost aici prima dată, El a spus că a venit să caute şi să mântuie ce era pierdut şi, de asemenea, a declarat că nu a fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. Ei erau cei pe care venise să îi salveze. Dar toţi ştim că nu a fost încă nicio strângere a lui Israel. Oile pierdute nu au fost încă strânse laolaltă în ţara lor. Mai mult, El însuşi ne spune că la a doua Sa venire va spune: „Strângeţi-i pe sfinţii Mei la Mine.” Atunci va strânge El oile Sale din toate ţările în care au fost risipite (compară Ezechiel 34 şi Matei 24:30). Atunci va fi o turmă şi un Păstor (Ezechiel 34:22-31; Ioan 10:16). Acea turmă va fi turma lui Israel, căci toţi cei salvaţi vor constitui Israelul lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel descrie venirea Domnului în slavă, când morţii vor fi înviaţi şi cei vii vor fi strânşi laolaltă în nori ca să Îl întâlnească pe Domnul în văzduh, astfel fiind pentru totdeauna cu El şi spune: „Mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.” Aceasta este mângâiere pentru cei care plâng din cauza despărţirii de prietenii care au fost puşi în mormântul întunecat. Ei nu trebuie să sufere ca cei care nu au speranţă, căci „cel neprihănit are speranţă în moartea lui”. Dar aceasta nu este toată mângâierea din această declaraţie. Este aceeaşi mângâiere despre care Domnul le spune slujitorilor Săi, în capitolul 40 din Isaia, să o dea poporului Său. Este mângâierea evangheliei salvării din păcat. Observă: când Hristos va veni cu sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, toţi sfinţii lui Dumnezeu, atât cei adormiţi cât şi cei treji, vor fi schimbaţi. Într-o clipită va avea loc schimbarea din ceea ce este muritor şi supus putrezirii în neputrezire. Atunci tuturora li se vor da trupuri incapabile de boală sau degradare. Ce schimbare minunată va fi atunci! Dar fii atent: această schimbare a trupurilor noastre este „după lucrarea prin care este capabil, chiar să supună toate lucrurile pentru El”. Noi suntem rebeli prin natură, iar minţile noastre nu sunt supuse legii lui Dumnezeu, „nici nu poate fi” (Romani 8:7). Dar El poate să ne schimbe minţile, dându-ne o nouă minte şi o nouă natură, aşa încât să fim supuşi Lui şi să avem plăcere în legea Domnului. Iar puterea Sa de a face aceasta este în conformitate cu puterea prin care, în cele din urmă, va schimba trupurile noastre din putrezire în neputrezire. Şi observă că schimbarea se va face într-un moment, într-o clipită. Domnul este capabil să facă lucruri miraculoase într-un timp foarte scurt. Prin urmare, putem şti că, dacă suntem dispuşi, El poate într-o clipă să efectueze această minunată schimbare în natura noastră. Nu merită să avem o credinţă a învierii morţilor? Nu există o mare mângâiere în cunoaşterea venirii Domnului? Toate acestea vor avea loc în mod sigur, căci gura Domnului a vorbit. De aceea, nu te teme!

The Present Truth, 14 septembrie 1899