Isaia 51:1-8 (Traducerea Lowth): 

¹Ascultaţi-Mă, voi cei care urmăriţi neprihănirea, voi care căutaţi pe Iehova. Priviţi la stânca din care aţi fost ciopliţi şi la gaura peşterii din care aţi fost scoşi. ²Uitaţi-vă la Avraam, tatăl vostru şi la Sara care v-a născut, pentru că l-am chemat pe când era o singură persoană, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit. ³Astfel mângâie Domnul Sionul. Va mângâia toate pustiirile ei. Va face pustia ei ca Edenul şi deşertul ei precum grădina lui Iehova. Bbucurie şi fericire se vor găsi în ea. Mulţumire şi glasul cântecului. ⁴Ascultaţi-Mă popoarelor, şi luaţi aminte la Mine naţiunilor. Căci legea va ieşi din Mine, iar judecăţile Mele vor aduce lumină popoarelor. ⁵Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se arată şi braţul Meu împarte judecata popoarelor. Pe Mine Mă vor aştepta ţările îndepărtate şi la braţul Meu vor privi cu încredere. ⁶Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi dedesubt la pământ. Cu adevărat cerurile vor dispărea, ca fumul, şi pământul va îmbătrâni ca o haină. Locuitorii lui vor pieri precum cea mai netrebnică insectă, dar mântuirea Mea va dăinui pentru totdeauna, neprihănirea Mea nu va decădea. ⁷Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor în a cărui inimă este legea Mea. Nu te teme de reproşul omului nenorocit, nici nu fi înfrânt de cuvintele lui de ocară. ⁸Căci molia îi va mistui ca pe o haină şi viermele îi va mânca precum lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui pentru totdeauna şi mântuirea Mea din veac în veac.

Cititorul nu poate să nu observe diferenţa dintre traducerea lui Lowth şi versiunea obişnuită a versetului 6, şi unii oameni se pot întreba, ce justificare poate exista pentru o astfel de diferenţă şi cum putem fi siguri de text dacă traducătorii diferă atât de mult. Ce similaritate poate fi între „în acelaşi fel” şi „ca cea mai netrebnică insectă”? Problema este uşor de explicat. Ştim foarte bine că în propria noastră limbă sunt multe exemple de cuvinte care se scriu asemănător, dar care au un înţeles total diferit. Nu avem nicio dificultate în ceea ce le priveşte, deoarece contextul întotdeauna ne spune despre care înţeles este vorba. Tot aşa este şi în ebraică. Cuvântul „astfel” sau „aşa” este scris la fel ca „ţânţar” sau „muscă”. Toate traducerile de autorul are cunoştinţă spun: „Locuitorii vor muri precum ţânţarii”, iar această traducere este sugerată în nota marginală din RV. Doar o clipă de gândire este necesară pentru a înţelege că „precum ţânţarii”, este mult mai izbitor decât „astfel”, termen preferat de traducătorii noştri, şi aceasta este în mod evident ceea ce Domnul spune de fapt. Nu este o chestiune vitală, dar este bine să o menţionăm.

Avraam – un exemplu de neprihănire

Aici avem o chemare directă către cei care vor să Îl urmeze pe Domnul, către cei care caută neprihănirea. Sunt foarte mulţi care o caută în locul greşit. „Israel, care urma după legea neprihănirii, nu a ajuns la legea neprihănirii. De ce? Pentru că nu a căutat-o prin credinţă, ci prin faptele legii” (Romani 9:31-32). De aceea, suntem orientaţi spre Avraam ca un exemplu despre felul în care se obţine neprihănirea. „Dacă Avraam ar fi fost îndreptăţit prin fapte, ar fi avut cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce spune Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Acum, celui ce lucrează, răsplata nu-i este considerată un har, ci o datorie. Dar celui ce nu lucrează, ci crede în Cel care îndreptăţeşte pe cel păcătos, credinţa i se socoteşte drept neprihănire. Tot aşa cum descrie David binecuvântarea omului căruia Dumnezeu îi atribuie neprihănirea fără fapte, spunând: Binecuvântaţi sunt cei ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite” (Romani 4:2-7).

„Neamurile, care nu urmăreau neprihănirea, au obţinut neprihănirea, chiar neprihănirea care este a credinţei.” Avraam a fost unul dintre neamuri, adus din păgânism. Vezi Iosua 24:2-3, în care avem aproape acelaşi limbaj ca cel din lecţia noastră din Isaia. A fost unul singur, dar Domnul i-a dat mare prosperitate prin credinţă, căci „dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori conform făgăduinţei” (Galateni 3:29). Priveşte la el şi învaţă puterea credinţei. Învaţă cum poate Dumnezeu să lucreze împotriva tuturor probabilităţilor umane. Priveşte, de asemenea, la Sara, care prin credinţă, „a primit putere să conceapă sămânţă pe când era înaintată în vârstă, căci L-a socotit credincios pe Cel care promisese” (Evrei 11:11). „De aceea, astfel va mângâia Iehova, Sionul.” În acest fel, prin aceste mijloace, va înălţa şi va restaura Dumnezeu Ierusalimul, prin predicarea evangheliei către toate naţiunile va ridica Dumnezeu dintre neamuri o sămânţă credincioasă ca să moştenească ţara promisă, la fel cum l-a ridicat şi pe Avraam la început. Şi aici este o mângâiere pentru fiecare individ, căci nu contează cât de singur sau slab este un om, Dumnezeu este capabil să îl înmulţească şi să îl facă mare.

Mila dreptăţii lui Dumnezeu

Este obişnuit ca oamenii să privească legea lui Dumnezeu cu spaimă. Ei o privesc ca un lucru teribil, doar ca instrument al mâniei. Aceasta depinde în întregime de modul în care o primesc. În afara lui Hristos, este doar un instrument al morţii, dar dacă o primim în Hristos, ea este „legea Spiritului de viaţă”. Tronul harului, la care suntem invitaţi să venim cu îndrăzneală pentru a obţine milă şi pentru a găsi har la vreme de nevoie (Evrei 4:16), este acelaşi tron de la care vin „fulgere, tunete şi glasuri” (Apocalipsa 4:5). Dar nu trebuie să uităm că la fel a fost la cruce, unde privim pentru mântuire. Toată groaza de pe Sinai era acolo, totuşi de la cruce vine toată mângâierea noastră. Iar crucea era tronul lui Dumnezeu, având legea lui Dumnezeu ca bază, cu râul vieţii curgând din ea. Legea nu se opune evangheliei şi nici măcar nu trebuie să fie împăcată cu ea, ci legea lui Dumnezeu în Hristos este evanghelia. Dreptatea nu trebuie să facă loc milei, nici măcar să fie amestecată cu ea. Căci tocmai dreptatea lui Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe cel păcătos (Romani 3:24-26). 

„Loc larg este în mila Domnului,
Precum a mării întindere.
Şi bunătate este în dreptatea Lui,
Cu-adevărat, măreaţă liberare.
Căci a lui Dumnezeu iubire întinsă
Întrece măsura minţii umane.
Şi inima eternă, necuprinsă,
E minunat de binevoitoare.”

Dar inima lui Dumnezeu este dreaptă, căci Dumnezeu însuşi este drept. De aceea, pentru că Dumnezeu este drept şi legea Sa este propria Lui viaţă, oamenii vor învăţa să se încreadă şi să nădăjduiască în ea şi vor umbla în lumina ei. Legea lui Dumnezeu trebuie iubită, în ea trebuie să găsim plăcere în loc să producă frică şi să o respingem. Legea lui Dumnezeu este mântuire pentru oricine o acceptă în Hristos.

Dumnezeu spune: „Neprihănirea Mea este aproape.” Da, pentru că Dumnezeu însuşi „nu este departe de fiecare dintre noi”, iar El este neprihănirea noastră. Hristos a fost făcut de Dumnezeu pentru noi neprihănire, sfinţire, răscumpărare. Neprihănirea Sa este aproape, mântuirea Lui s-a arătat. Viaţa Sa este neprihănire şi mântuire şi a fost dată gratuit tuturor. Acest dar a fost oferit şi nu mai trebuie să îl cerem, ci să îl luăm. Ce binecuvântare este să ştii că ne putem încrede în braţul lui Iehova! „Dumnezeul cel veşnic este refugiul tău şi dedesubt sunt braţele veşnice.”

Legea veşnică a lui Dumnezeu

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, spune Hristos (Matei 24:35). „Să nu vă credeţi că am venit să stric legea sau profeţii. Nu am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, până vor trece cerurile şi pământul, nicio iotă sau o frântură din lege nu va trece, până toate vor fi împlinite” (Matei 5:17-18). „Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă vreo frântură din lege” (Luca 16:17). Tot ce poate fi clătinat, va fi îndepărtat, dar legea lui Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna. Este neschimbătoare, căci este propria neprihănire a lui Dumnezeu, iar El este „din veşnicie în veşnicie”. Este expresia voii lui Dumnezeu (Romani 2:17-18), de aceea „cel care face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17).

Neprihănirea lui Dumnezeu este legea

Faptul că neprihănirea lui Dumnezeu este legea Sa, se vede din versetul 7. Dumnezeu spune: „Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor în a cărui inimă este legea Mea.” Adică, poporul care cunoaşte neprihănirea este poporul în cărui inimă este legea lui Dumnezeu. Dacă aceasta ar fi singura afirmaţie din Scriptură despre acest lucru, ar fi suficientă pentru a arăta că nu poate exista neprihănire acolo unde nu este legea lui Dumnezeu. Dar trebuie să fie acolo prin credinţă, căci această neprihănire desăvârşită a legii se găseşte doar în Hristos, iar El locuieşte acolo prin credinţă.

Versetul arată încă un lucru şi anume, că nimeni nu poate cunoaşte legea decât din experienţă. Cu inima crede omul pentru neprihănire. Cineva ar putea să repete poruncile la fel de volubil ca alfabetul, poate ţine discursuri frumoase despre „planul de mântuire”, dar să nu cunoască nimic despre Dumnezeu sau legea Sa neprihănită dacă nu a experimentat puterea mântuirii Lui. Ştim ce am trăit şi nimic mai mult. De restul doar am auzit.

„Neprihănirea Ta este o neprihănire veşnică şi legea Ta este adevărul” (Psalmii 119:142). De aceea, legea lui Dumnezeu trebuie să fie scutul şi pavăza poporului lui Dumnezeu în timpul strâmtorării (vezi Psalmii 91:4). Legea lui Dumnezeu va fi apărarea poporului Său. Este singurul lucru care durează, de aceea suntem îndemnaţi: „Nu te teme de reproşul oamenilor, nici nu-ţi fie frică de cuvintele lor de ocară. Pentru că molia îi va mânca precum o haină şi viermele, ca lâna.” Atunci, de ce să-i fie frică cuiva de reproşurile oamenilor? Toţi au căzut pe Hristos, iar El a înlăturat de la ei toate înţepăturile. Nu este nicio ruşine să fii mustrat din cauza Lui. „Dacă sunteţi ocăriţi pentru numele lui Hristos, ferice de voi, căci Spiritul slavei şi al lui Dumnezeu rămâne peste voi” (1 Petru 4:14). Egiptul cel vechi era o ţară foarte bogată, iar Moise era foarte familiarizat cu el, căci el a crescut la curte. Totuşi, a considerat „ocara lui Hristos de o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului” (Evrei 11:26). Dacă ocara lui Hristos este atât de bogată în binecuvântare, cât trebuie să fie slava dezvăluită?

Reia aceste versete şi observă cât de mult accent a fost pus pe faptul că neprihănirea lui Dumnezeu şi mântuirea sunt pentru totdeauna. Ele nu pot fi abolite. Aceasta constituie speranţa noastră. Mulţi pretinşi creştini par a gândi că este datoria lor, ca slujitori ai evangheliei, să-i înveţe pe oameni să desconsidere legea lui Dumnezeu. Ei uită că, făcând astfel, se aşază în rând cu păgânii care spun batjocoritor: „Să le rupem legăturile şi să aruncăm funiile lor de la noi”. La astfel de eforturi slabe, Dumnezeu va râde. Şi noi ar trebui să râdem, căci în stabilitatea legii lui Dumnezeu este mântuirea noastră. Dacă legea lui Dumnezeu ar putea fi abolită, aceasta ar arăta că guvernarea Sa este slabă şi că nu este capabil să protejeze pe aceia care îşi pun încrederea în El. De aceea, putem spune: „Poruncile Tale au fost cântecele mele în casa pelerinajului meu” şi, de asemenea: „O, cât iubesc legea Ta! Ea este meditaţia mea toată ziua.” Şi aşa să şi fie, căci porunca lui Dumnezeu este „nespus de largă” şi conţine mai mult decât poate mintea omului să pătrundă chiar şi în veacurile eternităţii. Dacă tânjim după mântuirea lui Dumnezeu, El ne va deschide ochii ca să putem privi lucrurile minunate din legea Sa.

Mântuirea care durează

„Mântuirea Mea va fi pentru totdeauna, neprihănirea Mea nu va fi abolită.” Ţine minte acest lucru: te va ajuta toată viaţa. Când începi să te îndoieşti dacă poţi îndura până la sfârşit şi te gândeşti că păcatul şi boala te va cuprinde într-un anumit moment, aminteşte-ţi aceste cuvinte ale Domnului. Neprihănirea Lui este o neprihănire veşnică, nu poate fi abolită. Mântuirea Sa, sănătatea şi tăria trupului şi a sufletului pe care le dă El sunt pentru totdeauna. Faptul că astăzi eşti bine este o întâmplare? Nu vine sănătatea ta de la Dumnezeu? Fără îndoială că de la Dumnezeu. Ei bine, atunci, de vreme ce El vă dă sănătate astăzi, nu poate El să continue la infinit? Vei spune că poate, dacă vrea. Ei bine, crezi că El ar vrea altceva decât să fii bine? Leprosul a spus: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă cureţi” şi Isus a spus: „Vreau”. El a spus prin ucenicul Său preaiubit: „Preaiubitul meu, doresc mai presus de toate lucrurile să progresezi şi să fii sănătos tot aşa cum progresează sufletul tău” (3 Ioan 2). Aşa că, fi sigur că Domnul nu vrea să fii bolnav. Nu este nicio cinste pentru El să aibă copii cu sănătate precară. Atunci, dacă El doreşte să fii bine, ce poate împiedica acest lucru? Vei spune, şi e pe bună dreptate, că ignoranţa faţă de legile sănătăţii este o piedică. Deci, este chiar o întâmplare că eşti bine astăzi, deoarece în mod accidental ai venit în armonie cu legea fiinţei tale. Dar Hristos este legea fiinţei tale şi a spune că nu şti legile vieţii este acelaşi lucru cu a spune că nu Îl cunoşti pe Domnul. Atunci familiarizează-te cu El. Studiază viaţa Lui aşa cum este descoperită în toată creaţia şi învaţă cum să intri în armonie cu ea. Atunci, ceea ce odată se întâmpla accidental, acum va deveni regulă. La fel este şi cu sufletul vostru. Viaţa care te păzeşte astăzi de puterea diavolului, dacă te predai inteligent, te va păzi în fiecare zi, chiar şi în eternitate. „Puterea Lui divină ne-a dăruit toate lucrurile care aparţin vieţii şi evlaviei, prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat la slavă şi virtute” (2 Petru 1:3). Astfel, „Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe deplin. Şi mă rog lui Dumnezeu ca întregul vostru spirit, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păstrate fără vină până la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă, care, de asemenea, va împlini acest lucru.”

The Present Truth, 1 martie 1900