Isaia 62:1-12 (Traducerea Lowth): 

¹De dragul Sionului nu voi tăcea, de dragul Ierusalimului nu mă voi odihni, până ce neprihănirea ei va izbucni ca o lumină puternică şi mântuirea ei ca o torţă aprinsă. ²Naţiunile vor vedea neprihănirea ta şi toţi regii slava ta. Vei fi numit cu un nume nou pe care îl va stabili gura lui Iehova pentru tine. ³Vei fi o coroană frumoasă în mâna lui Iehova, o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. ⁴Nu ţi se va mai spune: Părăsito! Nici ţării tale nu i se va mai zice: Pustiito! Ci vei fi numită: Obiectul plăcerii Mele, iar ţara ta: Femeia măritată. Căci Iehova se va bucura de tine, iar ţara ta va fi unită în căsătorie. ⁵Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se va uni Răscumpărătorul tău cu tine, şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine. ⁶Peste zidurile tale, Ierusalime, am pus păzitori ziua, şi toată noaptea nu vor tăcea. Voi care vestiţi numele lui Iehova! ⁷Nu tăceţi, nici nu Îl lăsaţi să se odihnească în tăcere până ce va întemeia şi până când va restitui Ierusalimului slava pe pământ. ⁸Iehova a jurat pe dreapta Sa şi pe braţul Lui puternic: nu voi mai da grânele tale ca hrană pentru vrăjmaşii tăi. Fiii străinului nu vor mai bea mustul tău, pentru care ai lucrat, ⁹ci cei care culeg recolta vor mânca şi-L vor lăuda pe Iehova, iar cei ce strâng viile le vor mânca în curţile Mele sacre. ¹⁰Treceţi, treceţi pe porţi, pregătiţi calea pentru popor! Construiţi, construiţi digul. Curăţaţi-l de pietre! Înălţaţi un steag pentru naţiuni! ¹¹Iată, Iehova a vestit astfel către marginea pământului. Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Mântuitorul tău vine! Iată, răsplata Lui este cu El şi recompensa lucrării Sale înaintea Lui. ¹²Ei vor fi numiţi: Poporul sfânt şi răscumpărat al lui Iehova, iar tu vei fi numită: Cetatea mult dorită şi nepărăsită.

Este uşor de văzut că Dumnezeu este Cel care vorbeşte în acest capitol. El este Cel care spune că nu va tăcea până ce neprihănirea poporului Său, întregul Ierusalim, va izbucni ca o lumină puternică. Atunci când luăm în considerare acest lucru, câtă mângâiere găsim în aceste cuvinte! Dumnezeu a luat asupra Sa cazul nostru. El este interesat de noi. Acum, de vreme ce Dumnezeu doreşte atât de mult neprihănirea noastră şi a spus că nu-Şi va slăbi eforturile până nu va duce la împlinire aceasta, ce lucru de pe pământ ne poate ţine departe de a fi neprihăniţi, dacă suntem dornici? Dumnezeu este atotputernic şi ceea ce a promis, este capabil să şi realizeze. Nimeni să nu spună că este imposibil să trăieşti fără păcat. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

Dumnezeu ne salvează pentru slujire. El nu este mulţumit doar să ne facă neprihăniţi şi, astfel, să ne mântuie, ci El vrea, de asemenea, ca neprihănirea să strălucească pentru a-i lumina pe alţii şi mântuirea să meargă mai departe din poporul Său, la fel cum merge din El însuşi. Ce se va întâmpla când toţi oamenii vor vedea neprihănirea şi mântuirea pe care El ne-o aduce? „Mulţi vor vedea şi se vor teme şi se vor întoarce la Domnul” (Psalmii 40:1-3).

Compară versetul 2 cu Apocalipsa 2:17. Ce relaţie intimă şi tovărăşie iubitoare ne descoperă! Doi prieteni, care sunt mai mult decât amici, se cunosc deseori după un nume care nu este ştiut de alţii. Ar însemna trădarea încrederii, aproape un sacrilegiu, dacă ar folosi numele înaintea altora. Este un semn al iubirii şi încrederii reciproce. Astfel îşi ia Dumnezeu poporul într-o relaţie intimă cu Sine şi nu îl ia doar ca întreg, ci pe fiecare individual. Are un nume special pentru fiecare, care este cunoscut doar de El şi de acel individ. Iubirea Sa este infinită şi, de aceea, este suficientă pentru fiecare. Nu va exista gelozie pentru că un altul primeşte aceeaşi atenţie ca noi. Cât de preţioase sunt gândurile Lui faţă de noi!

„Domnul are plăcere în poporul Său. El îl va înfrumuseţa pe cel smerit cu mântuire” (Psalmii 149:4). Va face din ei chiar o coroană de slavă şi o diademă regală. Gândeşte-te la poziţia înălţată la care Dumnezeu îşi ridică poporul. Va face din el coroana Sa de slavă, va fi o podoabă pentru El. Ce imbold pentru a merge demn de chemarea lui Dumnezeu!

Câţi oameni există care se numesc, părăsiţi? „Mulţi sunt cei ce spun despre sufletul meu: Nu este ajutor pentru el de la Dumnezeu” (Psalmii 3:2). Diavolul a spus multor oameni că au comis păcatul de neiertat şi că Dumnezeu i-a părăsit. E trist să o spunem, dar el are agenţi pe pământ care repetă cuvintele acestea. Însă, „Domnul nu alungă pe vecie” (Plângeri 3:31). „Pe cel ce vine la Mine, nicidecum nu-l voi da afară” (Ioan 6:37). „Niciodată nu te voi lăsa, niciodată nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Oricine este asuprit de gândul că Dumnezeu l-a părăsit, poate să ştie că nu este aşa, deoarece, faptul că este trist din cauza presupusei părăsiri, este dovada că el nu doreşte să fie despărţit de Dumnezeu. Doar omul este cel care poate realiza o astfel de despărţire. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu, căci vine în curând timpul când nimeni nu-l va mai putea numi pe celălalt părăsit, căci toţi vor vedea că Dumnezeu este în mijlocul poporului Său. Dar dacă ne vom bucura vreodată în mântuirea lui Dumnezeu, ar trebui să o facem acum. Dumnezeu nu a părăsit Sionul (vezi Isaia 49:14-16). De aceea, „strigă, locuitor al Sionului, căci mare este Sfântul lui Israel în mijlocul tău” (Isaia 12:6).

Au fost puşi păzitori pe zidurile Sionului de Dumnezeu însuşi. Aceasta este o dovadă că Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul. Diavolul este cel care îi face pe oameni să creadă că Dumnezeu i-a părăsit, deoarece ştie că atunci când se simt în afara grijii lui Dumnezeu, sunt o pradă uşoară pentru el. Dar Dumnezeu spune despre via Sa, poporul Său: „Ca nu cumva să o vatăme cineva, o voi păzi zi şi noapte” (Isaia 27:3). Astfel, păzitorii pe care El îi numeşte şi a căror datorie este să sune alarma pericolului şi, de asemenea, să dea veştile bune, nu trebuie să tacă nici ziua, nici noaptea. Ei sunt cei care trebuie să amintească poporului de Domnul. Lor El le spune: „Nu tăceţi, nici nu Îl lăsaţi să se odihnească”. „Nu vă odihniţi şi nu Îi daţi odihnă” până când nu va face din Ierusalim, lauda întregului pământ, până când poporul Său va fi salvat şi făcut să locuiască în Noul Ierusalim, capitala noului pământ. Cât de diferit este Dumnezeu faţă de judecătorul nedrept (vezi Luca 18:1-8). Judecătorul nedrept nu a vrut să fie deranjat. Nu şi-a dori ca cineva – săracul, cel puţin – să vină la el ca să ceară vreun ajutor. Dar Dumnezeu, dimpotrivă, ne imploră să venim la El şi să ne spunem problemele şi nevoile. „Vino oricând, vino ziua sau noaptea. Vino atât ziua, cât şi noaptea, nu lăsa să existe nicio întrerupere de moment, ci continuă să Îmi faci cereri!” este ceea ce spune Dumnezeu. Ce Tată iubitor! De ce să fie cineva atât de neîncrezător că va fi lipsit de ceva?

The Present Truth, 31 mai 1900