Multe persoane fac o greşeală gravă şi foarte neplăcută.

Greşeala constă în convingerea că atunci când sunt convertiţi vechea lor fire păcătoasă este eradicată.

Cu alte cuvinte, ei fac greşeala de a crede că trebuie să fie elibe­raţi de fire prin eliminarea ei cu totul.

Şi atunci când descoperă că nu este aşa, când descoperă că aceeaşi veche fire, cu tendinţele ei, cu slăbiciunile ei şi cu ispitele ei este încă acolo, ei nu sunt pregătiţi să-i facă faţă, aşa că se descu­ra­jează şi sunt gata să creadă că nu au fost niciodată convertiţi.

Şi cu toate acestea, dacă s-ar gândi puţin, ar trebui să înţeleagă că această idee este cu totul greşită. Nu ai avut exact acelaşi trup după ce te-ai convertit pe care l-ai avut şi înainte? Nu este acest trup compus din exact acelaşi material — acelaşi trup, aceleaşi oase şi acelaşi sânge — după ce ai fost convertit, ca şi acela din care era făcut mai înainte? La aceste întrebări fiecare va răspunde cu promp­ti­tudine afirmativ. Şi evident că acesta este adevărul.

Şi acum urmează alte întrebări: Nu avea acel trup de asemenea exact aceleaşi caracteristici ca înainte? Nu era încă trup omenesc, tot aşa de sigur după cum era înainte? La această întrebare din nou fiecare va răspunde cu Da.

Apoi o altă întrebare: Fiind acelaşi trup şi având aceleaşi carac­te­ristici — încă fiind trup omenesc, trup firesc — nu este la fel de sigur fire păcătoasă, după cum era mai înainte?

Tocmai aici se strecoară greşeala acestor mulţi oameni. La această ultimă întrebare ei sunt înclinaţi să creadă că răspunsul trebuie să fie „Nu”, când de fapt el trebuie să fie un hotărât „Da”. Şi acest hotărât „Da” trebuie menţinut atâta timp cât trăim în acest trup firesc. Şi atunci când cineva crede în mod hotărât şi constant că firea persoanei convertite este încă fire păcătoasă şi nimic altceva decât fire păcătoasă el este atât de convins că în firea sa păcătoasă nu locuieşte nimic bun încât nu va permite niciodată să apară nici cea mai mică umbră de încredere în fire. Şi aceasta fiind situaţia, întreaga sa dependenţă este de altceva decât firea: tocmai de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Sursa puterii şi speranţei sale exclude cu totul firea, fiind numai Isus Hristos. Şi fiind întotdeauna veghetor, suspicios şi cu totul neîncrezător în fire el nu se aşteaptă la nimic bun din această sursă şi astfel este pregătit de puterea lui Dumnezeu să respingă şi să zdrobească fără milă fiecare impuls sau sugestie care ar putea apare din aceasta şi astfel nu va eşua, nu va fi descurajat, ci va merge din biruinţă în biruinţă şi din putere în putere.

Prin urmare, convertirea nu pune o fire nouă peste un duh vechi, ci un nou Duh în vechea fire. Ea nu îşi propune să aducă o fire nouă vechii minţi, ci o minte nouă vechii firi. Eliberarea şi biruinţa nu sunt câştigate prin îndepărtarea naturii omeneşti, ci prin primirea naturii divine pentru a supune şi a stăpâni natura omenească — nu prin îndepărtarea naturii păcătoase, ci prin trimi­terea Duhului fără păcat pentru a cuceri şi condamna păcatul în fire.

Scriptura nu spune, Să fie această fire asupra voastră care era şi asupra lui Hristos, ci spune: „Să aveţi în voi gândul (mintea, trad. eng.) acesta, care era şi în Hristos Isus” (Fil. 2:5).

Scriptura nu spune, să vă prefaceţi prin înnoirea firii voastre, ci spune: „Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre” (Rom. 12:2). Noi vom fi înălţaţi la cer prin înnoirea firii, dar trebuie să fim schimbaţi prin înnoirea minţii noastre.

Domnul Isus a luat aceeaşi fire şi acelaşi sânge, aceeaşi natură omenească pe care o avem şi noi, fire la fel ca firea noastră păcătoasă şi din cauza păcatului şi prin puterea Duhului lui Dumnezeu prin mintea divină care era în El, „a osândit păcatul în firea pămân­tească” (Rom. 8:3). Şi aici este eliberarea noastră (Rom. 7:25); aici este biruinţa noastră. „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” „Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi.”

Nu fiţi descurajați când vedeţi păcătoşenia firii. Numai prin lumina Duhului Sfânt şi discernământul minţii lui Hristos puteţi vedea atât de multă păcătoşenie în firea voastră, şi cu cât vedeţi mai multă păcătoşenie în firea voastră, cu atât mai mult din Duhul lui Dumnezeu puteţi fi siguri că aveţi. Acesta este un test sigur. Atunci, când vedeţi păcătoşenia înmulţindu-se în voi, mulţumiţi-i Domnului că aveţi atât de mult din Duhul lui Dumnezeu încât puteţi vedea atât de mult din păcătoşenie şi fiţi siguri că acolo unde păcătoşenia se înmulţeşte, harul şi mai mult se înmulţeşte „pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”.