Credinţa vine din auzire şi auzirea din Cuvântul lui Dum­ne­zeu. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu este singurul canal al credinţei.

De aceea, dacă nu este prezent Cuvântul lui Dumnezeu, cre­din­ţa nu poate exista.

Iar acolo unde este prezent Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa este dependenţă totală doar de Cuvânt pentru împlinirea a ceea ce Cuvântul spune.

Din toate acestea, care constituie adevărul, este limpede că cine vrea să ceară prin credinţă, trebuie să fie sigur că are Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceea ce cere.

Având Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceea ce cere el, la fel ca şi David, poate găsi în inima sa încredere deplină cu care să se roage, încredere care este numai în credinţa desăvârşită.

Acela care se roagă astfel ştie că el cere în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, pentru că el ştie că are Cuvântul clar a lui Dum­ne­zeu drept confirmare.

De aceea, el ştie că Dumnezeu îl aude; şi ştiind că Dumnezeu îl aude, el ştie că are deja lucrul pentru care s-a rugat; deoarece singura bază a speranţei sale este Cuvântul care spune aceasta şi care reprezintă singura temelie a cererii sale.

Domnul ne spune să ne rugăm aşa; astfel, El a pregătit creş­te­rea viguroasă, sigură şi continuă a credinţei.

Mulţi oameni se roagă, dar nu ştiu dacă este voia Domnului ca ei să primească ceea ce cer şi nu ştiu dacă pot cere cu adevărat ceea ce vor, astfel ei nu ştiu dacă rugăciunile lor sunt ascultate sau nu.

Domnul vrea ca nimeni să nu umble în nesiguranţă. De aceea, El a dat Cuvântul Său, care aprovizionează pe oricine cu toate faptele bune şi prin care sunt date toate lucrurile care privesc viaţa şi sfin­ţe­nia. Oricine caută în Cuvântul lui Dumnezeu acele lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru toţi şi se roagă după Cuvântul respectiv pentru acel lucru, cerând astfel în armonie cu voinţa lui Dumnezeu exprimată limpede, ştie că rugăciunea sa este ascultată şi că el are lucrul pentru care s-a rugat.

Procedând astfel, cei care se roagă vor fi întotdeauna siguri, viaţa lor va fi umplută cu darurile directe ale lui Dumnezeu, iar credinţa va fi sigură şi puternică şi va merge mereu crescând în putere.

Mulţi se roagă ca ucenicii: „Doamne Măreşte-ne credinţa” (Luca 17:5). Aceasta este bine. Dar, nu trebuie să uităm că credinţa vine numai din Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, puteţi fi siguri că credinţa voastră va creşte numai dacă în voi va creşte Cuvântul lui Dumnezeu. Singurul mod în care poate creşte în noi Cuvântul lui Dumnezeu este să aplecăm urechea la acel cuvânt, să ne rugăm Dom­nului pentru acel lucru despre care vorbeşte Cuvântul, depin­zând în întregime de Cuvânt pentru împlinirea acelui lucru şi mul­ţu­mindu-I că l-am primit deja. Atunci şi astfel este primit acel Cuvânt de către tine şi acesta trăieşte în tine.

Astfel, deşi ne putem ruga „Doamne măreşte-ne credinţa”, în acelaşi timp să ne aducem aminte că trebuie să ne zidim pe credinţa noastră cea mai sfântă (Iuda 20).

Astfel se exercită credinţa. Credinţa poate fi exercitată nu­mai pe Cuvântul lui Dumnezeu; pentru că acolo unde nu este Cuvântul Său, nu poate fi nici credinţă.

Iar „a înţelege cum să exercităm credinţa, aceasta este Ştiin­ţa Evangheliei”.