„Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege — despre ea mărturisesc Legea şi proorocii — şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Neprihănirea lui Dumnezeu este acel lucru pe care fiecare om ar trebui să-l caute înainte de orice. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui.” Iar pe calea neprihănirii se găseşte viaţa. Este imposibil să separi viaţa lui Dumnezeu de neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă eşti sigur că ai neprihănirea lui Dumnezeu, la fel de sigur poţi fii că ai viaţa lui Dumnezeu.

Iar „acum neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat” (trad. eng.). Acum este, în acest moment, chiar în timp ce citeşti. Prin urmare, chiar în acest moment neprihănirea lui Dumnezeu este arătată „pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El”. Crezi tu în Isus Hristos acum, în acest moment? Crezi? Dacă spui Da, atunci „acum”, chiar în acest moment, neprihănirea lui Dumnezeu este arătată pentru tine şi peste tine. Crezi tu acest lucru? Cuvântul lui Dumnezeu spune că aşa este; spui tu că aşa este? Şi dacă nu spui că este aşa, crezi tu Cuvântul? Atunci când Domnul îţi spune clar că neprihănirea Sa este arătată „acum” pentru tine şi peste tine, şi tu nu spui că este acum manifestată pentru tine şi peste tine, atunci crezi cu adevărat pe Domnul? Când El îţi spune clar un lucru şi tu nu spui că acel lucru este adevărat pentru tine, crezi tu cu adevărat în El?

Domnul vrea ca tu să spui că ceea ce El zice este adevărat; aceasta este adevărat „acum”, în acest moment şi este adevărat pentru tine şi în tine. „Vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi.” Când Domnul spune ceva, acel lucru este adevărat, chiar dacă nimeni din această lume nu o crede. Ar fi adevărat în El, dar nu în ei. Dar El vrea ca acesta să fie adevărat în tine ca şi în El. Şi atunci când recunoşti că ceea ce spune El este adevărat pentru tine „acum”, în acest moment, atunci acel lucru este adevărat în El şi în tine. Aceasta înseamnă a-L crede pe Dumnezeu. Înseamnă a crede Cuvântul Său. Aceasta înseamnă a locui (a rămâne, n. trad.) Cuvântul Său în tine. Şi „dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

Mulţi oameni sunt gata să admită, în general, că ceea ce spune Domnul este adevărat; ei admit că se poate să fie adevărat pentru alţi oameni, dar ei nu vor spune că este adevărat pentru ei, chiar în acel moment. Astfel de oameni nu ştiu de fapt despre Cuvântul lui Dumnezeu că este adevărat. „Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu.” Dacă nu ai credinţă pentru tine, credinţa ta, tu nu ai credinţă deloc. Dacă nu crezi Cuvântul Domnului ca fiind adevărat pentru tine personal şi acum, tu nu îl crezi deloc; căci, după cum tu nu trăieşti ieri sau mâine, ci chiar acum, tot aşa dacă nu crezi acum, tu nu crezi deloc. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu spune că acum este timpul potrivit; acum este ziua mântuirii; şi „acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege — despre ea mărturisesc Legea şi proorocii — şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.”

Crezi tu în Isus Hristos ca Mântuitor personal acum? Poţi răspunde la această întrebare într-o clipă; ştii că aşa este. Atunci, în acest moment mulţumeşte Domnului că neprihănirea Sa este ară­ta­tă pentru tine şi asupra ta. Nu numai că El o spune, dar dă mărturie cu privire la acest fapt — este mărturisită de Lege şi prooroci. Acea Lege pe care ai încălcat-o, acea Lege care te-a învinovăţit înaintea lui Dumnezeu, chiar acea Lege „acum”, având în vedere arătarea (manifestarea, n. trad.) neprihănirii lui Dumnezeu, mărturiseşte că ai o pretenţie justificată asupra acestei neprihăniri şi că astfel eşti îndreptăţit prin credinţa lui Isus Hristos. Şi profeţii mărturisesc acest binecuvântat fapt. „În momentul în care păcătosul crede în Hristos, el stă înaintea lui Dumnezeu fără a fi condamnat; căci, neprihănirea lui Hristos este a lui; ascultarea desăvârşită a lui Hris­tos îi este atribuită.” Atunci, nu este aceasta suficient pentru ca să spui acum, în acest moment, dacă nu ai făcut-o mai înainte, că „acum s-a arătat o neprihănire, pe care [ţi-]o dă Dumnezeu” ţie şi o pune asupra ta, cel care acum crezi în Isus?

„Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rân­duit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispă­şire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu.” Pre­fe­raţi să aveţi neprihănirea lui Dumnezeu acum în locul păca­te­lor dumneavoastră? Spuneţi că Da. Foarte bine. Dumnezeu L-a rânduit „acum” pe Isus Hristos pentru a vă „arăta” „neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte”. Veţi permite ca păcatele să fie îndepărtate acum, în acest moment, şi veţi lua neprihănirea pe care El a fost rânduit s-o dea şi pe care El acum, în acest moment, o dă fără plată? „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată.” „Sunt” este timpul prezent. „A fost” este timpul trecut; „va fi” este viitorul; dar „sunt” este prezentul. Prin urmare, Domnul vă spune vouă şi despre voi, care credeţi în Isus: „Şi sunt [acum, în acest moment] socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus… [prin] îndelung[a] răbd[are] a lui Dumnezeu.”

Dar Domnul încă nu abandonează subiectul. El accentuează puterea şi binecuvântarea prezentă a acestei realităţi infinite. „Pen­tru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui.” Mai întâi El spune că „acum” este manifestată neprihănirea lui Dumnezeu pentru toţi şi peste toţi cei care cred; după aceea El vorbeşte despre toţi aceştia că „sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată”. Şi după aceasta El accen­tuează astfel: „În vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui.” O, suflet tremurător şi îndoielnic, nu este această asigurare suficientă că acum, chiar în acest moment, neprihănirea lui Dumne­zeu este a ta? Că acum eşti socotit neprihănit (eşti îndreptăţit, n. trad.) fără plată? Că acum, „în vremea de acum”, neprihănirea îţi este arătată pentru îndepărtarea („trecerea cu vederea”, în versiunea Cornilescu) tuturor păcatelor tale din trecut?

Nu este aceasta suficient? Este suficient pentru a-L satisface pe Domnul, căci El spune: „Pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” Atunci, deoarece este suficientă ca să-L satisfacă pe Domnul, nu este ea suficientă ca să te satisfacă pe tine? Vei lua tu acum în toată plinătatea acest binecuvântat „dar al neprihănirii”, care este viaţă, astfel ca Domnul, văzând rodul muncii sufletului Său, să fie din nou satisfăcut, şi astfel, datorită bucuriei tale, să fie de două ori satisfăcut? Asta este tot ceea ce El cere de la tine. Căci „celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcă­tos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca nepri­hă­nire”.

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul neprihănirii, cuvântul vieţii, către tine „acum”, „în vremea de acum”. Vei fi făcut tu neprihănit prin el acum? Vei trăi prin el acum? Aceasta este îndreptăţirea prin credinţă. Aceasta este neprihănire prin credinţă. Este cel mai simplu lucru din lume. Aceasta se reduce pur şi simplu la întrebarea dacă Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat în tine „acum”, sau nu. Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam: „Numără stelele, dacă poţi să le numeri … Aşa va fi sămânţa ta.” Iar, „Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”. „Dar nu numai pentru el este scris că ‘i-a fost socotită ca neprihă­nire’; ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumne­zeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”

„Acum”, „în vremea aceasta” este adevărat; este adevărat în El. Acum, în acest moment, dă-i voie să fie adevărat în tine.