„Dumnezeu a zis: «Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.» […] Dumnezeu a zis: «Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.» Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1:20, 24-25).
Toate acestea au fost scrise pentru învăţătura noastră. Privind atât la viețuitoarele create, cât și la natura neînsuflețită, Dumnezeu a plănuit ca noi să învățăm lecții prețioase în legătură cu persoana Sa și iubirea Sa față de noi.
„Întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, păsările cerului şi îţi vor spune; vorbeşte pământului şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc” (Iov 12:7-10).
Marea lecţie pe care trebuie s-o învăţăm de la ființele inferioare nouă, este grija Sa față de cele mai neînsemnate dintre creaturi. Și după cum putem fi siguri de grija Sa pentru aceste neînsemnate creaturi, cu atât mai mult se îngrijește El de oameni, de cei care sunt făcuți după chipul Său și pe care El i-a așezat peste toate lucrările mâinilor Lui.
Mântuitorul a spus: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29). Şi mai expresiv: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (Luca 12:6-7).
Dumnezeu spune, de asemenea: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:26). În grija lui Dumnezeu pentru păsări avem asigurarea că El va avea grijă de noi. Și cum ele nu-şi pierd timpul îngrijorându-se, nici noi nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu siguranţă că Dumnezeu va avea mai multă grijă de oameni decât are de păsări, pentru că nevoile şi valoarea oamenilor sunt mai mari decât ale păsărilor.
Dar grija lui Dumnezeu pentru păsări reprezintă mai mult decât o asigurare a grijii Sale pentru nevoile noastre fizice. Viaţa este mai mult decât hrană. Grija lui Dumnezeu ne asigură că El va satisface toate nevoile noastre „după bogăţia Sa, în slavă” (Filipeni 4:19). El, Cel care se îngrijeşte de ceea ce este de mai mică importanță, nu va uita de lucrurile care sunt cele mai importante. Grija lui Dumnezeu pentru nevoile celor mai neînsemnate dintre creaturile Sale ar trebui să fie pentru noi o mângâiere atunci când ne înfăţişăm înaintea tronului de har pentru a cere milă şi îndurare, pentru a fi ajutați la vreme de nevoie. Iată garanţia noastră:
„Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta. Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta, ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile. Domnul sprijineşte pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei încovoiaţi. Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă” (Psalmii 145:8-19).
Dar faptul că Dumnezeu Se îngrijeşte de toate creaturile Sale şi că toate primesc cele necesare vieţii din mâna Sa deschisă, nu înseamnă că ele stau degeaba şi aşteaptă ca mâncarea să le fie dată în gură. El dă mâncare tuturor şi aşteaptă ca fiecare să o ia.
„Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale” (Psalmii 104:27-28).
Păsările zboară şi adună ceea ce Domnul le-a pregătit, dar aceasta nu înseamnă că ele nu primesc hrana direct din mâna lui Dumnezeu. În mod asemănător, faptul că omul lucrează pentru traiul său nu înseamnă că el nu primeşte hrana direct din mâna lui Dumnezeu. Omul este, în realitate, tot la fel de dependent de Dumnezeu pentru hrana lui zilnică asemenea păsărilor. Fără grija providenţială a lui Dumnezeu, nu ar fi nimic de strâns. Dacă n-ar exista această purtare de grijă, omul nu ar avea posibilitatea să strângă nimic.
„Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, […] ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău […] Vezi să nu zici în inima ta: «Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.» Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:10-18).
De la lucrurile materiale, avem de învăţat lecţii privind lucrurile spirituale. Dumnezeu a pregătit fiecare binecuvântare spirituală de care omul are nevoie, şi chiar mai mult decât el îşi dă seama: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1:3). Un om căruia i s-a citit acest verset a întrebat: „Dacă este aşa, de ce nu am toate binecuvântările spirituale? Cum se face că îmi lipsesc atâtea şi am atât de puţină bucurie în viaţa creştină?” Răspunsul dat a fost: „Ce ai spune despre un om care ar veni la tine acasă aproape mort de foame, iar atunci când i-ai pus pe masă tot ce ai mai bun în casă, el și-ar frânge mâinile şi ar geme: «O, sunt aşa de înfometat! Cât de mult aş vrea să mănânc ceva!» Nu i-ai spune tu că, dacă îi este foame, greşeala este numai a lui, pentru că i s-a dat din belşug, iar ceea ce el trebuie să facă este să ia şi să mănânce? Faptul că el încă moare de foame nu dovedeşte că tu nu i-ai dat tot ce are nevoie. La fel este şi cu darurile binecuvântate ale lui Dumnezeu. El ţi-a dat toate binecuvântările spirituale, însă, dacă tu dai greş, este numai pentru că nu vrei să iei ceea ce El ţi-a dat din plin.
Omul acela a insistat spunând: „Acesta nu este un exemplu potrivit, deoarece acel cerşetor poate vedea mâncarea înaintea sa pe masă, dar eu nu pot vedea binecuvântările lui Dumnezeu.” Este adevărat că noi nu le putem vedea, dar noi putem fi mai siguri de ele, tocmai prin faptul că nu le vedem cu ochii. Avem asigurarea cuvântului lui Dumnezeu că ele ne-au fost date şi nu poate fi niciun dubiu în această privinţă. Ochii noştri adesea ne înşală, dar cuvântul Domnului niciodată! „Lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:18). Cuvântul lui Dumnezeu aduce la existenţă lucruri care mai înainte nu erau. Prin urmare, putem să fim siguri că toate lucrurile de care avem nevoie pentru această viaţă, cât şi pentru cea care va veni, ne-au fost date fără plată şi nu trebuie decât să întindem mâna pentru ca să ni le însușim.