Tot ceea ce a făcut Domnul pentru omenire de la păcătuirea lui Adam, a făcut cu unicul scop de a aduce omul din nou în armonie cu legea Sa.

Stabilirea rânduielilor, darea Legii Sale, trimiterea profeţilor Săi, trimiterea Fiului Său, “Proorocul” mai mare decât toţi ceilalţi, darul Duhului Său cel Sfânt, şi darurile Duhului - totul, toate cele ce au fost date, stabilite, folosite de Domnul, au avut drept scop să aducă oamenii la ascultare faţă de Legea Sa.

Prin aducerea oamenilor la Legea Sa, El îi aduce la Sine, căci este scris: “I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta”, şi “proorocii Tăi îi rugau fierbinte să se întoarcă la Tine”. Neemia 9:29,26. Citiţi cu atenţie întregul capitol, şi observaţi care este scopul a tot ceea ce a făcut. A-i aduce pe oameni la Legea Sa înseamnă a-i întoarce la Sine, pentru că “Dumnezeu este dragoste”, şi “dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”.

O realizare mai înaltă decât a avea iubirea lui Dumnezeu nu poate fi atinsă de vreun suflet din universul fără margini. Iar pentru că prin iubirea lui Dumnezeu şi numai prin iubirea lui Dumnezeu “păzim poruncile Lui”, este foarte adevărat că nicio realizare mai înaltă decât păzirea poruncilor lui Dumnezeu, nu poate fi atinsă vreodată de vreun suflet din universul fără margini.

Isus a spus: “Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui”, şi “Eu şi Tatăl una suntem”. Nu poate exista o realizare mai înaltă sau mai bună decât a fi una cu Dumnezeu: decât asemănarea cu Hristos, care este una cu Dumnezeu. Aşa cum El a păzit poruncile Tatălui şi a rămas în dragostea Lui, şi a rămas în dragostea Lui pentru că a păzit poruncile Lui, înseamnă că nu există lucru mai înalt sau mai bun care să poată fi dobândit, decât păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Cel mai mare dar al Lui Dumnezeu pentru oameni este darul Fiului Său Unul născut, Isus Hristos. Totuşi, în ce priveşte acest dar minunat, în Hristos, nimic nu este de valoare din partea oamenilor decât “credinţa care lucrează prin dragoste”. Credinţa este darul lui Dumnezeu şi, lucrând prin dragoste, lucrează numai prin dragostea lui Dumnezeu. Iar “dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”. Din acest motiv este sigur că unicul mare scop al dăruirii lui Hristos, al credinţei în El, este de a aduce oamenii la păzirea poruncilor lui Dumnezeu, la ascultare credincioasă faţă de Legea Sa.

Cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate acorda oamenilor, prin Isus Hristos, este Duhul Său cel Sfânt. Însă, prin acest dar, tot ceea ce face, tot ceea ce poate face, este să-i conducă pe oameni să cunoască dragostea lui Dumnezeu: căci “dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Rom. 5:5.

Dar, pentru că “dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” şi pentru că “dragostea este împlinirii Legii”, este foarte limpede că unicul scop al acestui dar suprem al lui Dumnezeu prin Hristos, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu, supunerea credincioasă faţă de Legea Sa.

Toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu, în toată diversitatea operaţiunilor Lui, este de a conduce sufletele spre dragoste, legătura desăvârşirii, dragostea desăvârşită, dragostea lui Dumnezeu. Şi “dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”. De aceea, toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu, prin multitudinea de daruri şi operaţiuni, este numai pentru a conduce oamenii la păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Din toate acestea se vede limpede că păzirea poruncilor lui Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare, cea mai înaltă onoare, şi cel mai bogat dar pe care Dumnezeu îl poate acorda vreunui suflet. Toate celelalte binecuvântări, onoruri, daruri, sunt subordonate acestuia; ele sunt date numai ca să conducă la acest unic scop; şi ele trebuie să fie folosite numai ca mijloace pentru a ajunge la acesta.

Dacă vreo persoană utilizează vreunul dintre darurile lui Dumnezeu pentru un alt scop decât acela de a deveni un adevărat păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, atunci, acea persoană nu înţelege voia lui Dumnezeu şi pierde rostul darului însuşi pe care vrea să-l folosească. A fi gata să foloseşti Cuvântul lui Dumnezeu, să foloseşti darul lui Dumnezeu care este Fiul Său iubit, să foloseşti darul Duhului Sfânt sau orice alte daruri ale Duhului Sfânt, pentru o altă ţintă decât păzirea desăvârşită a poruncilor lui Dumnezeu, înseamnă să nu înţelegi voia lui Dumnezeu şi să perverteşti scopul acestui Cuvânt, sau al acestui dar. A avea acest unic scop, şi numai acesta, înseamnă creştinism cu adevărat.

Aceasta este însemnătatea patriotismului creştin. A fi un adevărat cetăţean al lui Israel înseamnă să onorezi Legea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă loialitatea faţă de guvernarea lui Dumnezeu şi supunerea faţă de constituţia, Legea supremă a Celui Prea Înalt.

Aşadar, eşti tu un patriot creştin? Este păzirea poruncilor lui Dumnezeu unica ţintă a ta? Socoteşti, tu, toate darurile şi binecuvântările lui Dumnezeu ca fiind doar contribuabile acestui unic ţel? Aceste întrebări sunt importante. Întregul subiect, aşa cum a fost prezentat aici, este de o importanţă vitală pentru orice suflet; deoarece loialitatea fiecărui suflet faţă de Dumnezeu, faţă de guvernarea Sa, faţă de Legea Sa, va fi încercată până la extrem în aceste timpuri când, “a sosit ceasul judecăţii Lui” şi când, despre toţi cei ce vor rămâne în picioare la judecată şi vor fi salvaţi, se va spune din cer: “aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”. Apoc. 14:6-12.