Cunoscute de Dumnezeu sunt toate lucrările Lui de la întemeierea lumii.” Fapte 15:18 - KJV.

„Şi El Îl va trimite pe Isus Hristos, care v-a fost dinainte predicat; pe care cerul trebuie să Îl primească până la vremea restaurării tuturor lucrurilor, vremuri despre care a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci de când a început lumea.” Fapte 3:20- 21 - KJV. 

„Toţi proorocii mărturisesc despre El.” Fapte 10:43. 

Strângerea finală a poporului lui Dumnezeu şi stabilirea lor pe pământul restaurat a fost subiectul profeţilor încă de la cădere, şi ca o consecinţă inevitabilă, cu toţii au adus mărturie că toţi cei ce cred în Hristos vor primi iertarea păcatelor, întrucât doar prin iertarea păcatelor vor avea loc strângerea şi restaurarea. Să privim câteva din profeţiile care vorbesc despre aceste lucruri şi care vor fi reprezentative pentru altele. Luăm mai întâi capitolul 11 din Isaia. 

„Apoi o odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul; plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău”. Comparaţi cu 2 Tesaloniceni 2:8. 

„Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia brâul mijlocului Său. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş. Vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” Versetele 1-9. 

Istoria evangheliei rezumată

Aici avem un rezumat al întregii istorii a evangheliei, incluzând ştergerea păcatului şi a păcătoşilor şi stabilirea celor neprihăniţi pe pământul înnoit, când „cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor bucura în belşug de pace”. Psalmul 37:11 - KJV, împreună cu versetele 9-10. 

După ce redă întreaga istorie, aşa cum am citit, profetul intră mai mult în detalii. Întorcându-se la punctul în care a început, continuă: 

„În ziua aceea vlăstarul lui Isai, va fi ca steag pentru popoare; neamurile  se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui. În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros, şi în Etiopia, la Elam, la Şinear, şi la Hamat şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, şi va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţii ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.” Versetele 10-12. 

Despre această strângere a celor aleşi din cele patru colţuri ale pământului citim, de asemenea, în Matei 24:31. Puterea prin care această strângere va fi îndeplinită nu va fi mai mică decât cea manifestată atunci când Domnul Şi-a întins pentru prima oară mâna ca să-Şi strângă poporul; căci citim: „Va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămânea în Asiria, cum a fost pentru Israel în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.” Isaia 11:16. 

„Iată Dumnezeul vostru”

Despre această strângere, atât despre prima cât şi despre ultima, citim şi în capitolul 40 din Isaia. Predicarea evangheliei, inclusiv iertarea păcatelor, oferirea mângâietorului, a Duhului Sfânt, prezentarea lui Dumnezeu ca singura putere din univers, creatorul şi susţinătorul, şi anunţul venirii Domnului în slavă, se găsesc toate acolo. Apoi în solia: „Iată Dumnezeul vostru”, citim: 

„Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El [comparaţi cu Apocalipsa 22:12], şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.” Versetele 10-11. 

Mai înainte am citit despre strângerea oilor pierdute ale casei lui Israel într-o singură turmă, aşa încât vor fi „o turmă şi un păstor”; aici vedem că strângerea începe odată cu predicarea evangheliei şi se încheie numai la venirea Domnului în slavă cu îngerii Săi; mai departe, citim că puterea şi slava venirii Domnului sunt identice cu puterea care trebuie să însoţească predicarea evangheliei. 

Oile pierdute sub apostazie

În versetele următoare citim despre starea oilor pierdute ale casei lui Israel şi cum păstorii necredincioşi risipesc oile în loc să le strângă: 

„Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel. Prooroceşte şi spune-le lor, păstorilor: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită, nu aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută; ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte;  oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării [pământului - KJV] şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută.’» De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! «Pe viaţa Mea, zice Domnul, pentru că oile Mele a ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei nu au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile; şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi, căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană.’ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dea lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.’»” Comparaţi cu Romani 4:18. 

„Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte, pe robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor şi robul Meu David, va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit. Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice [comparaţi cu Isaia 11:6-9]; ele vor locui în linişte în pustie şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată. Pomul de pe câmp îşi va da roada şi pământul îşi va da rodurile, ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară; ci vor locui în linişte şi nu le va mai tulbura nimeni.” Ezechiel 34:1-13. 23-28. 

Strânse prin înviere

Cum anume va fi îndeplinită această ultimă strângere ni se spune în capitolul 37: 

„Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot. El mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?» Eu am răspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta.» El mi-a zis: «Prooroceşte despre oasele acestea şi spune-le: ‘Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!’ [Comparaţi cu Ioan 5:25-29]. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: ‘Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.’» Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: «Prooroceşte şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!›’» Am proorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare. Era o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: «Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ‘Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!’ De aceea, prooroceşte şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut›, zice Domnul.’»” Versetele 1-14. 

„Toată casa lui Israel”

Astfel, vedem că făgăduinţa Domnului către David că va numi un loc pentru Israel şi îi va sădi acolo, ca să locuiască într-un loc al lor şi să nu mai fie îndepărtaţi şi nici apăsaţi (2 Samuel 7:10), va fi împlinită prin învierea morţilor. Iar această strângere a lui Israel, singura care a fost vreodată făgăduită, cuprinde pe toţi cei credincioşi din toate veacurile; căci atunci când Domnul vorbeşte, „toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele”. 

Am văzut că această strângere trebuie să fie a celor din „toată casa lui Israel”; versetele care urmează arată că, în acea vreme, nu va mai fi nicio împărţire a împărăţiei, ci numai „o turmă şi un păstor”: 

„Cuvântul Domnului a mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, ia o bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iuda, şi pentru copiii lui Israel care sunt tovarăşii lui’; ia apoi altă bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iosif, lemnul lui Efraim şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui’; după aceea, împreună-le una cu alta, într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta. Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: ‘Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?’, să le răspunzi: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim şi al seminţiilor lui Israel care îi sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea. Toiegele de lemn pe care vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor. Şi să le spui: ′Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: <Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat; şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit şi îi voi curăţa; ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu, David, va fi împărat peste ei; şi toţi vor avea un singur păstor; vor urma poruncile Mele, vor păzi legile Mele şi le vor împlini. Vor locui în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copii lor şi copiii copiilor lor pe vecie; şi robul Meu, David va fi voievodul lor în veci.>′›’»” Ezechiel 37:15-25. 

Acum observaţi în mod deosebit ce urmează: 

„Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu [Comparaţi cu Apocalipsa 21:1-3]. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.” Versetele 26-28. 

Judecăţile lui Dumnezeu cu toate naţiunile

Faptul că eliberarea lui Israel nu este doar o chestiune locală, este în mod limpede arătat de pedeapsa care a ameninţat Babilonul în capitolul 25 din Ieremia. Dumnezeu Îşi propusese să aducă această pedeapsă la sfârşitul celor şaptezeci de ani de captivitate; dar, aşa cum am văzut deja, Israel nu era pe deplin pregătit să fie strâns la acea vreme. Din acea zi până acum, mulţi din poporul lui Dumnezeu sunt în Babilon, astfel încât cuvântul vine în aceste ultime zile, ca şi atunci, spunând: „Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu!”. Ieremia 51:45; Apocalipsa 18:4. Totuşi, Dumnezeu a început pedepsirea Babilonului atunci, iar următoarele versete ne vor arăta că făgăduinţele către Israel şi ameninţările cu pedepsirea asupritorilor lor privesc tot pământul: 

„Aşa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: «Ia paharul acestei mânii din mâna Mea şi fă ca toate naţiunile la care te trimit să-l bea [Comparaţi cu Psalmul 75:8; Apocalipsa 14:9-10]. Vor bea, vor fi ameţiţi, vor înnebuni, din pricina săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor.» Atunci am luat paharul din mâna Domnului şi am făcut ca toate naţiunile la care m-a trimis Domnul să-l bea; şi anume Ierusalimul, cetăţile lui Iuda, şi regii lor, căpeteniile lor, ca să ajungă o pustie, o uimire, un şuierat şi un blestem, aşa cum este astăzi; faraon, regele Egiptului, slujitorii lui şi tot poporul lui; (…) şi toţi regii din nord, de departe şi de aproape, şi toate împărăţiile lumii care sunt pe faţa pământului; şi regele Şeşacului va bea după ei. De aceea să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Beţi şi îmbătaţi-vă, vărsaţi, cădeţi şi nu vă mai ridicaţi, din pricina săbiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru. Şi dacă vor refuza să ia paharul din mâna ta şi să îl bea, să le spui: ‹Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ′Veţi bea cu siguranţă. Căci iată, încep să aduc rău asupra cetăţii care se numeşte cu Numele Meu, iar voi să nu fiţi pe deplin pedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi; căci voi chema o sabie peste toţi locuitorii pământului, spune Domnul oştirilor.′›’» De aceea, profeţeşte împotriva lor aceste cuvinte şi spune-le: «Domnul va răcni din înalt şi va face să se audă glasul Său din locuinţa Sa sfântă; va striga, aşa cum strigă cei ce calcă strugurii, împotriva tuturor locuitorilor pământului. Un zgomot va ajunge până la capătul pământului, căci Domnul are o controversă cu naţiunile, va intra la judecată cu orice făptură; pe cei răi îi va da săbiei, spune Domnul. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, răul va merge din naţiune în naţiune şi o mare furtună se va ridica de pe ţărmurile pământului. Cei ucişi ai Domnului vor fi în ziua aceea de la un capăt al pământului la altul; nu vor fi plânşi, nici strânşi, nici îngropaţi; ei vor fi un gunoi pe pământ. Gemeţi, păstori, şi plângeţi; văitaţi-vă în cenuşă, voi căpetenii ale turmei, căci zilele măcelului şi ale nimicirii voastre s-au împlinit; veţi cădea ca un vas plăcut. Păstorii nu vor avea unde să fugă, nici căpeteniile turmei unde să scape. Glasul strigătului păstorilor şi şuieratul căpeteniilor turmei vor fi auzite; căci Domnul le-a distrus păşunea.’»” Ieremia 25:15-34 - KJV. 

Timpul eliberării

Observaţi că acesta este timpul pedepsirii păstorilor falşi, aşa cum este profeţit în Ezechiel 34, când Israel va fi strâns şi un legământ de pace va fi făcut cu ei. Despre natura acestui legământ şi despre timpul când va fi făcut, avem cea mai clară informaţie în cartea lui Ieremia, îndeosebi când citim în legătură cu pasajele deja citate. O schiţă a două capitole va fi suficientă pentru a completa istoria în ceea ce priveşte studiul nostru. 

Începem cu capitolul 30: 

„Iată cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.’»” Versetele 1-3. 

Aici suntem pe un teren familiar. Aceste versete marchează timpul când lucrurile despre care se va vorbi mai târziu vor avea loc – când Dumnezeu Îşi aduce poporul înapoi în ţara lor. Continuăm: 

„Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul: «Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la naştere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov [timpul strâmtorării lui Iacov – KJV], dar Iacov va fi izbăvit din ea. În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile, şi străinii nu-l vor mai supune. Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, slujitorul Meu, pe care li-l voi scula.»” Versetele 4-9. 

Comparaţi cu Daniel 12:1: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” Cu toate că poporul lui Dumnezeu va fi eliberat în timpul strâmtorării care precede imediat venirea Domnului, astfel încât nu li se va întâmpla niciun rău şi nicio plagă nu se va apropia de locuinţa lor (Psalmul 91), le este imposibil să privească şi să vadă răsplătirea celor răi fără ca ei înşişi să nu fie umpluţi de teamă şi tremur; căci nu este un lucru mărunt atunci când se ridică Domnul. De aceea, El spune: 

„Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” Ieremia 30:10-11. 

„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe dealurile ei, şi casa împărătească va fi locuită iarăşi cum era. Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie; îi voi înmulţi şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti şi nu vor fi dispreţuiţi. Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămânea înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui. Căpetenia lui va fi din mijlocul lui şi stăpânitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? – zice Domnul. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi! Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor [vă veţi gândi la aceasta în zilele de pe urmă - KJV.»” Versetele 18-24.

Răscumpăraţi din mormânt

„În aceeaşi vreme, spune Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul Meu. Aşa vorbeşte Domnul, poporul care a scăpat de sabie a găsit har în pustie, poporul Israel, când M-am dus să-i dau odihnă. Domnul mi s-a arătat din vechime, spunând: «Da, te-am iubit cu o iubire eternă; de aceea te-am atras cu bunătate iubitoare.»” Ieremia 31:1-3 - KJV. 

„Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, naţiunilor şi rostiţi-l în insulele de departe, şi spuneţi: «Cel care a risipit pe Israel îl va strânge şi îl va păzi, cum face un păstor cu turma lui. Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, l-a răscumpărat din mâna celui care era mai puternic decât el. De aceea, vor veni şi vor cânta pe înălţimea Sionului, vor alerga împreună la bunătatea Domnului, pentru grâu, pentru vin, pentru ulei, pentru cei tineri ai turmei, iar sufletul lor va fi ca o grădină udată; nu vor mai suferi deloc.»” Versetele 10-13 - KJV. 

„Aşa vorbeşte Domnul: «Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela, îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie, pentru copiii ei, căci nu mai sunt!» Aşa vorbeşte Domnul: «Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul, copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor.»” Versetele 15-17. 

Aici avem un alt punct de reper sigur referitor la locul în care ne aflăm sau, mai degrabă, la timpul tratat în profeţie. Ştim că această profeţie s-a împlinit parţial când Irod a ucis pruncii Betleemului. Matei 2:16-18. Dar Domnul spune celor ce plâng că cei pierduţi se vor întoarce din ţara vrăjmaşului (vezi 1 Corinteni 15:26) în ţinutul lor. Astfel, vedem din nou că numai prin învierea din morţi se pune capăt captivităţii lui Israel şi sunt strânşi în ţara lor; şi observăm că timpul despre care citim acum în Ieremia este timpul când Dumnezeu aduce înapoi pe captivii poporului Său. Astfel, vorbind despre aceeaşi perioadă, profetul continuă: 

„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţa de oameni şi o sămânţă de dobitoace. Şi cum am vegheat asupra lor, ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul. În zilele acelea nu se va mai zice: «Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au sterpezit dinţii.» Ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă, i se vor sterpezi dinţii.” Versetele 27-30. 

Noul legământ

Având în vedere legătura, nu poate fi nicio îndoială cu privire la timpul la care se face referire; este timpul pedepsirii celor răi şi al răsplătirii celor neprihăniţi; timpul când poporul lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna eliberat din toată răutatea şi asuprirea, şi va fi aşezat în ţară, ca să o stăpânească toată veşnicia în pace şi neprihănire. Astfel, vorbind încă despre acelaşi timp, profetul continuă: 

„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel; după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle [care desparte marea când valurile ei mugesc - KJV], El, al cărui nume este Domnul oştirilor: dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea! Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.»” Ieremia 31:31-37. 

Aici avem concluzia întregii chestiuni. Odată cu realizarea noului legământ, zilele exilului şi ale captivităţii se încheie, iar poporul lui Dumnezeu locuieşte în prezenţa Sa neacoperită pentru totdeauna. Acel legământ încă rămâne să fie făcut; totuşi, prin credinţă vie, ne putem bucura de toate binecuvântările lui acum, la fel cum puterea învierii, prin care poporul lui Dumnezeu va fi aşezat în ţara lui în final, este puterea prin care ei sunt pregătiţi pentru acea zi slăvită. 

Vechiul şi noul legământ

Este mult de când, în studiul acesta al făgăduinţelor făcute lui Israel, am văzut de ce şi în ce împrejurări a fost făcut vechiul legământ, când Israel a stat la poalele muntelui Sinai. Acela se numeşte primul sau vechiul legământ, nu pentru că nu a existat un legământ care să îl preceadă, ci pentru că a fost primul făcut „cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda” – cu toată casa lui Israel, ca întreg. Legământul cu Avraam a fost făcut cu mai bine de patru sute de ani înainte, şi a cuprins tot ceea ce poate Dumnezeu să ofere fiecărui om. În virtutea acelui legământ cu Avraam, confirmat de jurământul lui Dumnezeu, venim noi acum cu îndrăzneală la tronul harului şi găsim o puternică mângâiere în încercările noastre. Evrei 6:13-20. Toţi cei credincioşi sunt copiii lui Avraam. 

Dar Israelul din vechime s-a dovedit necredincios, a uitat sau a dispreţuit legământul cel veşnic făcut cu Avraam. Ei au dorit să umble prin vedere, nu prin credinţă. S-au încrezut în ei înşişi mai mult decât în Dumnezeu. În faţa testului, când Dumnezeu le-a amintit legământul Său făcut cu Avraam şi, ca să fie de ajutor pentru credinţa lor în puterea făgăduinţei Lui, le-a amintit ceea ce deja făcuse pentru ei, cu îngâmfare au luat asupra lor responsabilitatea propriei mântuiri şi au intrat într-un legământ din care nu putea veni nimic în afară de robie şi moarte. Totuşi, Dumnezeu, care rămâne credincios, deşi oamenii nu cred, a folosit chiar şi acest lucru ca o lecţie intuitivă, simbolică. Din umbră ei puteau învăţa despre realitate; chiar şi robia lor conţinea profeţia şi făgăduinţa libertăţii.

Când se va intra în noul legământ

Dumnezeu nu Îşi lasă poporul acolo unde propria lor nebunie i-a dus. De aceea, a făgăduit un legământ nou. Nu pentru că ar fi lipsit ceva în legământul făcut cu Avraam, ci pentru că El voia să facă acelaşi legământ cu tot poporul lui Israel, ca naţiune. Făgăduinţa noului legământ este încă valabilă, căci, prin jurământul lui Dumnezeu şi prin propria Lui jertfă, Isus a fost făcut „garanţia unui legământ mai bun”. Evrei 7:22 - KJV. La fel de sigur ca faptul că Isus a murit şi a înviat din nou,  şi prin puterea acelei morţi şi învieri, este sigur că tot Israelul va fi strâns, iar legământ cel veşnic va fi stabilit cu ei – cu naţiunea neprihănită care păzeşte adevărul. Legământul va fi făcut numai cu Israel, totuşi nimeni nu este exclus, căci oricine vrea, poate să vină. 

Când primul legământ a fost făcut cu tot Israelul, Dumnezeu a venit cu toţi îngerii, trâmbiţa lui Dumnezeu a sunat şi glasul Lui a cutremurat pământul în timp ce legea era rostită. La fel, când noul legământ va fi făcut, tot Israelul va fi prezent – nimeni nu va fi nestrâns – „Dumnezeul nostru va veni şi nu va tăcea” (Psalmul 50:3); „Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu Se va pogorî din cer” (1 Tesaloniceni 4:16), „în slava Tatălui Său” „cu toţi sfinţii îngeri”. Matei 16:27; 25:31. Glasul Lui a cutremurat pământul; dar, de data aceasta, nu numai pământul se va cutremura, ci şi cerul. Astfel, întregul univers va lua parte la această mare împlinire, iar Israelul lui Dumnezeu va fi astfel alipit „întregii familii din cer”. Prin crucea lui Hristos, prin „sângele legământului cel veşnic” tronul lui Dumnezeu este întărit; şi ceea ce mântuieşte pe cei pierduţi ai pământului este garanţia siguranţei eterne a fiinţelor necăzute. 

Stăpânirea dintâi, restaurată

Încă o lecţie care trebuie menţionată, la încheiere, este că noul legământ nu aduce nimic nou, cu excepţia noului pământ, şi acest pământ este cel care a existat de la început. Oamenii pentru care este făcut, vor fi fost deja înnoiţi în Hristos. Stăpânirea dintâi va fi restaurată. De aceea, nimeni să nu se gândească să se scuze că nu păzeşte poruncile lui Dumnezeu, spunând că este sub noul legământ. Nu; dacă este în Hristos, atunci el este în (nu sub) legământul făcut cu Avraam şi, ca un fiu al lui Avraam, ca moştenitor împreună cu Hristos, el are speranţa în noul legământ, a cărui garanţie este Hristos. Oricine nu se recunoaşte pe sine ca fiind din familia lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi în tovărăşie cu Moise, David şi profeţii, nu are nicio bază de speranţă în noul legământ. Şi oricine se bucură în făgăduinţele noului legământ, binecuvântări pe care Duhul Sfânt le face şi acum reale, trebuie să îşi amintească faptul că, in virtutea noului legământ, legea lui Dumnezeu este pusă in inimile noastre. Vechiul legământ nu a adus pe nimeni la ascultare de legea aceasta, dar noul legământ o face universală, aşa încât pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. De aceea,

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!” „Căci de la El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile; a Lui să fie slava în veci.”             

 Amin!