Credinţei îi este descoperită neprihănirea lui Dumne­zeu (Ro­mani 1:17)

Credinţa este dependenţă totală de Cuvântul lui Dumnezeu, nădejdea puternică în Cuvântul care lucrează ceea ce spune.

Există, aşadar, neprihănire rostită prin Cuvântul lui Dum­ne­zeu, astfel încât oamenii să poată depinde total de acest Cuvânt, că acest Cuvânt va împlini ceea ce spune?

Da, există. Într-adevăr, acesta este chiar scopul dăruirii lui Hristos. Pentru că „pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte …. ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu” („pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte….. să proclame neprihănirea Sa pentru eliberarea de păcatele din trecut, prin răbdarea lui Dum­ne­zeu”, Rom. 3:25, trad. eng.). Vedem că Dumnezeu L-a rânduit pe Hristos ca să proclame, să rostească, neprihănirea lui Dumnezeu; de aceea cu siguranţă Cuvântul lui Dumnezeu a fost rostit pentru ca să putem depinde în întregime de El şi să nădăjduim ca să lucreze după cum a fost rostit. Cu alte cuvinte, neprihănirea poate fi primită prin credinţă.

Unde este rostit acest Cuvânt? — În Cuvântul „iertare”. „El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele” (1 Ioan 1:9), „la Tine este iertare” (Ps. 130:4).

Care este sensul cuvântului „iertare”? În engleză este format din două cuvinte: „a da” şi „pentru”, care înseamnă „a da pentru”. Când Domnul iartă păcatul, El dă pentru acest păcat. Dar ce dă Domnul pentru păcat? — El proclamă „neprihănirea Sa pentru îndepărtarea păcatelor” (Rom. 3:25, trad. eng.).

De aceea, când Domnul iartă („dă pentru”) păcatul, El dă neprihănirea pentru păcat. Şi cum singura neprihănire pe care o are Domnul este propria Sa neprihănire, rezultă că singura neprihănire pe care o poate da Dumnezeu pentru păcat este nepri­hă­nirea lui Dumnezeu. Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu ca dar. Dar cum toţi oamenii au păcătuit, şi, dacă înţeleg aceasta, ei trebuie să aibă darul fără plată al iertării şi cum iertarea păca­tu­lui — nepri­hănirea lui Dumnezeu dată pentru păcat este în între­gime fără plată — aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu ca dar fără plată „pentru toţi oamenii, o hotărâre de neprihănire care dă viaţă” (Rom. 5:18).

De aceea, oricine cere lui Dumnezeu iertarea păcatului, Îi cere prin aceasta să-i dea neprihănirea Sa în schimbul acelui pă­cat. Ori­cine cere iertare, o cere numai pe baza Cuvântul lui Dum­ne­­zeu care rosteşte iertarea. Iar credinţa este dependenţă deplină doar de Cuvân­tul Său pentru ceea ce spune. Astfel neprihă­nirea este în între­gime prin credinţă.

„Oricine cere, capătă”. L-aţi rugat pe Domnul de multe ori să vă ierte păcatele; adică L-aţi rugat să dea pentru păcat. Dar când Îl rugaţi să dea pentru păcat, prin aceasta voi Îl rugaţi să vă dea singurul lucru pe care îl dă sau pe care poate să-L dea pentru păcat, adică neprihănirea. Aceasta înseamnă să-I ceri iertare Domnului.

Şi El iartă — El dă pentru — păcatele voastre când Îi cereţi. El spune că aşa face şi o face. „El este credincios” — adică, El nu va da greş niciodată - „şi drept ca să ne ierte păcatele”. Şi singurul lucru pe care El îl dă pentru păcat este neprihănirea Sa.

Atunci, de ce să nu-I mulţumim pentru neprihănirea Sa pe care o dă fără plată pentru păcatele noastre, atunci când I-o cerem?!

Nu vedeţi că neprihănirea prin credinţă este la fel de clară şi simplă ca şi rugămintea de a fi iertaţi pentru păcat? Într-adevăr chiar aşa şi este.

Să crezi că neprihănirea îţi este dată pentru păcatul tău, atunci când ceri iertare şi să primeşti cu mulţumire această nepri­hănire ca fiind darul lui Dumnezeu — aceasta înseamnă să exerciţi credinţă.

Totuşi, cât de adevărat este că „noi suferim multe necazuri şi multă durere din cauza necredinţei noastre şi a ignoranţei privind modul cum se exercită credinţa”!

„Aveţi credinţă?” Să aveţi credinţa lui Dumnezeu. „Aici sunt cei ce păzesc… credinţa lui Isus.”

„Umblaţi călăuziţi de Duhul, şi nu veţi împlini poftele firii pământeşti” (Gal. 5:16, trad. eng.).

Ce făgăduinţă binecuvântată! Şi ea este pentru oricine crede, tot aşa de sigur după cum ea este binecuvântată.

Gândiţi-vă la poftele firii pământeşti. Cum afectează ele totul! Cât de categorice sunt ordinele lor! Cât sunt de asupritoare este stăpânirea lor! Cât de întunecată este robia în care se află omul!

Fiecare a avut această experienţă — având dorinţa profundă de a face binele pe care-l vrea, totuşi făcând numai răul pe care îl urăşte; având mereu dorinţa de a face binele, dar neştiind cum; bucurându-se de legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru, dar găsind în mădularele sale o altă lege, luptându-se împotriva legii din mintea lui şi ţinându-l în robia legii păcatului, care este în mădularele sale; iar în cele din urmă, strigând: „O, nenorocitul de mine! Cine mă v-a izbăvi de acest trup de moarte?” (Rom. 7:14-24).

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, există izbăvire. Ea este în Isus Hristos şi în Duhul lui Dumnezeu (Rom. 7:25; 8:1, 2). Şi când legea Duhului de viaţă în Hristos Isus ne-a eliberat din legea păcatului şi a morţii, după aceasta, „umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu veţi împlini poftele firii pământeşti”. Nu suntem eliberaţi doar de robia păcatului; ci avem libertatea slăvită a copiilor lui Dumnezeu, pentru orice suflet care primeşte Duhul de viaţă şi umblă călăuzit de Duhul.

„Umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu veţi împlini poftele firii pământeşti.”

Iată lista cu poftele firii pământeşti: „preacurvia, curvia, necu­ră­ţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Gal. 5:19-21). Nimic din toate acestea nu vei face şi vei avea biruinţă asupra lor când umbli călăuzit de Duhul. Aşa spune Cuvântul credincios al lui Dumnezeu.

Nu este acest lucru de dorit? Nu merită să avem această biru­inţă? Iar dacă o putem avea cerând-o şi primind-o, nu merită oare să cerem şi să primim?

Acceptă izbăvirea pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine. Stai neclintit în libertatea pe care ne-a dat-o Hristos, izbă­vin­du-ne.

„Cere şi ţi se va da.” „Căci oricine cere, capătă.” „Luaţi Duh Sfânt.” „Fiţi plini de Duh.” Mai mult, „umblaţi prin” „Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răs­cum­pă­rării” (Ef. 4:30).