Întrebări şi răspunsuri

Întrebările şi răspunsurile lui Waggoner pe marginea textului epistolei către Romani (EDCR sau Fidela)

Capitolul 1

Ce a declarat Pavel că era? „Rob al lui Isus Hristos.”
La ce a fost el chemat? „Chemat să fie apostol.”
Pentru ce a fost el pus deoparte? „Pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu.”
A fost această evanghelie predicată pentru prima dată pe timpul lui Pavel? „Pe care o făgăduise mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi.”
A cui este evanghelia? „Evanghelia lui Dumnezeu.”
La ce se referă această evanghelie sau veste bună? „Îl înfăţişează pe Fiul Său.”
Cine este acest Isus? El a fost „născut conform cărnii din sămânţa lui David şi făcut cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu cu putere.”
Care este puterea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu? „În ce priveşte duhul sfinţeniei, rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, prin învierea din morţi.”
Cu ce scop a primit Pavel harul şi apostolia de la Hristos? „Să ducem ascultarea de credinţă la toate neamurile.”
În ce stare binecuvântată se aflau oamenii din Roma? „Prea iubiţi ai lui Dumnezeu.”
Cum erau ei numiţi? „Chemaţi sfinţi.”
Care era cererea Duhului pentru ei? „Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.”

Capitolul 2

Ce declaraţie face omului apostolul? „Aşadar, omule (…) nu te poţi dezvinovăţi.”
Care este omul ce nu se poate dezvinovăţi? „Oricine ai fi tu, care judeci pe altul.”
De ce omul care judecă pe altul nu se poate dezvinovăţi? „Căci prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti.”
De ce se condamnă singur? „Fiindcă tu, care judeci, faci aceleaşi lucruri.”
Ce ştim? „Ştiim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.”
De aceea ce nu trebuie să creadă omul care judecă pe cei ce fac răul? „Că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu.”
Ce întrebare ajutătoare este pusă judecătorului care se îndreptăţeşte singur? „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Sale răbdări?”
Ce nu ştie un astfel om? „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?”
Ce îşi adună astfel de oameni? „Îţi aduni o comoară de mânie.”
Care este motivul pentru care se adună această mânie? „Împietrirea ta şi cu inima ta nepocăită.”
Pentru când se adună această comoară de mânie? „Pentru ziua mâniei.”
Ce se va arăta atunci? „A arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”
Cum va răsplăti Dumnezeu? „Îi va da fiecăruia după faptele lui.”
Cărui grup va da ca răsplată viaţa veşnică? „Celor ce, prin stăruinţa în fapte bune, caută slava, cinstea şi nemurirea.”
Ce va da El celor care sunt împotrivitori şi care nu ascultă de adevăr? „Mânie şi urgie (…). Necaz şi strâmtorare.”
Peste câţi oameni vor veni acestea? „Peste orice suflet omenesc care face răul.”
În ce ordine? „Întâi peste iudeu, apoi peste grec.”
Este Dumnezeu la fel de imparţial în privinţa răsplăţii ca a pedepsei? „Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: Întâi peste iudeu, apoi peste grec.”
Ce nu se are în vedere înaintea lui Dumnezeu? „Căci Dumnezeu nu caută la faţa omului.” El „judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui”. (1 Petru 1:17).

Capitolul 4

Care este tema abordată în acest capitol? „Ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce priveşte carnea.”
Ce ar avea Avraam, dacă ar fi îndreptăţit prin fapte? „Dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească.”
Dar poate el să se laude? „Dar nu înaintea lui Dumnezeu.”
Cum se dovedeşte? Prin „Scriptură”. „Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca dreptate.”
Ce i s-a socotit lui ca neprihănire? Credinţa sa.
Cum ar fi socotită răsplata dacă ar constitui plata pentru lucrul făcut? „Nu i se socoteşte ca har, ci ca ceva datorat.”
Pe cine îndreptăţeşte Dumnezeu? „Pe cel nelegiuit.”
Cine descrie această binecuvântare? „Tot astfel şi David vorbeşte de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte.”
Care sunt cuvintele folosite? „Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate şi ale căror păcate au fost acoperite! Ferice de omul căruia nu-i pune Domnul la socoteală păcatul!”
Ce întrebare importantă se pune aici? „Fericirea aceasta este numai pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi?”
Ce determină punerea acestei întrebări? „Căci zicem că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca dreptate.”
Cum i-a fost socotită lui? Când era circumcis sau când era necircumcis? „Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.”
Ce a primit Avraam? „Apoi a primit semnul circumciziei.”
Care era semnificaţia acestui semn? „Pecete a dreptăţii căpătate prin credinţă.”
Când a avut el această neprihănire prin credinţă? „Pe când era încă necircumcis.”
De ce i-a fost socotită credinţa ca neprihănire pe când era încă necircumcis? „Ca să fie (…) tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumcişi.”
Al cui tată este el de asemenea? „Tatăl celor circumcişi.”
Dintre cei circumcişi al cui tată este el? „Al celor care nu numai că sunt circumcişi.”
Ce trebuie neapărat să aibă copiii lui Avraam în plus faţă de circumcizie? „Şi calcă pe urmele credinţei pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.”

Capitolul 5

Ce au prezentat capitolele anterioare? Îndreptăţirea prin credinţă.
Fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă ce avem? „Avem pace.”
Ce pace avem? „Avem pace cu Dumnezeu.”
Prin cine avem pace? „Prin Domnul nostru Isus Hristos.”
Ce altceva avem prin El? „Prin credinţă, am căpătat intrarea în acest har.”
Prin urmare ce facem noi? „Ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Ce altceva? „Ba mai mult, ne lăudăm şi în necazuri.”
De ce ne bucurăm în necazurile noastre? „Căci ştim că necazul aduce răbdare.”
Ce aduce răbdarea? „Răbdarea formează un caracter încercat.”
Ce aduce biruinţa aceasta? „Iar aceasta aduce nădejde.”
Şi ce nu face nădejdea? „Nădejdea aceasta nu dezamăgeşte.”
Prin urmare ce va face nădejdea? Va da îndrăzneală.
Cum dă această îndrăzneală? „Pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre.”
Cum este turnată dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre? „Prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”
Ce dovezi avem că Dumnezeu ne va da toate aceste binecuvântări? „Pe când eram noi încă slabi, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”
Pentru cine a murit Hristos? „Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”
Care este cea mai mare dragoste pe care o cunosc oamenii? „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). Comparaţi cu Romani 5:7.
Dar care este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi? „Pe când noi încă eram păcătoşi.”
Fiindcă eram păcătoşi, în ce relaţie eram noi cu Dumnezeu? „Înstrăinaţi şi vrăjmaşi în cuget prin faptele voastre rele.” (Coloseni 1:21). „Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu.” (Romani 8:7).
Ce a făcut Hristos pentru noi când eram vrăjmaşi? „A murit pentru noi.”
Ce face moartea lui Hristos pentru noi? „Căci dacă, vrăjmaşi fiind, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.”
Căci dacă, vrăjmaşi fiind, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, de ce anume putem fi cu mult mai siguri? „Cu cât mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”

Capitolul 6

Pentru ce a fost dată legea? „Legea s-a adăugat ca să se înmulţească abaterile.” (Romani 5:20).
Dar ce se întâmplă atunci când greşeala se înmulţeşte? „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a revărsat şi mai îmbelşugat.” (Versetul 20).
Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat pentru ca harul să se înmulţească? „Nicidecum.”
Şi de ce nu? „Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?”
Dacă am fost botezaţi în Isus Hristos, în ce am fost botezaţi? „Noi, care am fost botezaţi în Hristos Isus, în moartea Lui am fost botezaţi.”
Ce înseamnă botezul? „Am fost îngropaţi odată cu El, prin botezul în moartea Lui.”
Ce se întâmplă mai departe? „Pentru ca, după cum a înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm într-o viaţă nouă.”
Dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, ce va urma cu siguranţă? „Vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”
Ce a avut loc? „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El.”
De ce este „omul cel vechi” răstignit împreună cu Hristos? „Pentru ca trupul păcatului să fie nimicit.”
Şi care va fi rezultatul acestui fapt? „Ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului.”
De ce este eliberat cel care este mort? „Fiindcă cel mort este eliberat de păcat.”
De ce putem fi noi siguri, dacă suntem morţi împreună cu Hristos? „Că vom şi trăi împreună cu El.”
De ce avem această încredere? „Întrucât ştim că Hristos, odată înviat din morţi, nu mai moare – moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.”
De ce nu? „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna.”
Şi ce se întâmplă cu viaţa Lui? „Prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.”
Prin urmare, deoarece am murit şi înviat împreună cu El, care este starea noastră? „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, (Domnul nostru).”

Capitolul 7

Cui se adresează apostolul în acest capitol? „Vorbesc unor oameni care cunosc Legea.”
Ce este normal ca aceştia să cunoască despre lege? „Că Legea stăpâneşte asupra omului câtă vreme el trăieşte.”
În ce fel este ilustrat acest fapt? „Femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el.”
Ce se întâmplă când moare bărbatul? „Dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei.”
Cum ar considera-o legea, dacă atâta vreme cât bărbatul ei trăieşte, ea s-a mărita cu un alt bărbat? „Adulteră.”
Dar dacă soţul ar fi mort? „Nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia.”
De ce nu? „Este liberă faţă de Lege.”
Folosind această ilustraţie ce aplicaţie personală se face? „Tot astfel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege.”
Prin ce mijloc? „Prin trupul lui Hristos.”
Cu ce scop? „Ca să ajungeţi ai altuia.”
Ai cui? „Ai Celui ce a înviat din morţi.”
Pentru ce? „Ca să aducem rod pentru Dumnezeu.”
Ce rod aduceam atunci când eram în firea pământească? „Rod pentru moarte.”
Ce producea acest rod pentru moarte? „Pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.”
Cine le dădea puterea? „Legea.”
Dar acum ce a avut loc, deoarece suntem căsătoriţi cu Cel ce a înviat din morţi? „Dar acum, am fost dezlegaţi de Lege.”
Cum este posibil ca să fim căsătoriţi cu altul şi totuşi să fim izbăviţi de Lege? „Fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea în robie.”
Care este deosebirea între slujirea pe care o aducem acum şi cea de atunci? „Să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, şi nu prin trăirea veche, după literă.”
Ce vom spune dar? Este legea păcat? „Nicidecum!” Departe de aceasta.
Ce dovedeşte aceasta? „Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.”
Care poruncă anume a descoperit grozăvia păcatului? „N-aş fi ştiut de poftă dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti!”

Capitolul 8

Care este starea celor ce sunt în Hristos? „Nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.”
Cum trăiesc aceştia? „Umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.”
De ce am fost eliberaţi? „De Legea păcatului şi a morţii.”
Cine a făcut aceasta? „Legea Duhului dătător de viaţă în Hristos Isus.”
Cum L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său? „În asemănarea cărnii păcătoase.”
De ce? „Pentru păcat.”
Ce a realizat El prin aceasta? „A condamnat păcatul în carne.”
În ce scop? „Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi.”
De ce nu putea face legea acest lucru? „Întrucât era slabă prin carne.”
Cum se face că aceasta poate fi împlinită în noi prin Hristos? Pentru că noi „umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.”
Ce se spune despre cei care trăiesc după îndemnurile firii pământeşti? „Fiindcă toţi cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile cărnii.”
Dar despre cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului? „Cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului.”
Care este deosebirea între firea pământească şi Duhul? „Sunt lucruri potrivnice unele altora.” (Galateni 5:17).
Ce înseamnă a umbla după lucrurile firii pământeşti? „Fiindcă a gândi carnal este moarte.”
Dar umblarea după lucrurile Duhului? „A gândi spiritual, viaţă şi pace.”
De ce umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte? „Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu.”
În ce constă această vrăjmăşie? „Nu este supusă legii lui Dumnezeu.”
Nu poate fi supusă mintea carnală Legii lui Dumnezeu? „Şi nici nu poate fi.”
Deci care este concluzia obligatorie? „Cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu.”
Care este starea celor în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu? „Voi nu sunteţi în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi.”
Ce se spune despre cel care nu are acest Duh? „Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.”

Capitolul 9

Ce povară spune apostolul că a purtat continuu? „Am o mare tristeţe şi o durere necurmată în inimă.”
Pentru cine avea el această durere? „Pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.”
Cât de mare era dragostea şi compasiunea sa pentru ei? „Căci mi-aş fi dorit să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos.”
Cine erau aceşti fraţi? „Israeliţii.”
Ce privilegii aveau ei? „Înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba preoţească, făgăduinţele, se trag din patriarhi.”
Ce alt mare privilegiu aveau ei? „Din ei a ieşit, după trup, Hristosul.”
Dacă starea lor era atât de rea, în ciuda tuturor făgăduinţelor, cum poate fi dovedită integritatea cuvântului lui Dumnezeu? „Căci nu toţi cei din Israel sunt Israel.”
Care sunt singurii descendenţi ai lui Avraam ce fac parte din sămânţă? „În Isaac sămânţa ta va avea un nume.”
Ce se spune despre copiii trupeşti? „Nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu.”
Cine este sămânţa? „Copiii făgăduinţei sunt socotiţi sămânţă.”
Care este lucrul care arată despre copii că nu sunt născuţi „din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”? „Cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată (…) deşi gemenii nu se născuseră încă (…). Rebecăi i s-a spus: «Cel mai mare va fi rob celui mic.»”
Cum s-a adeverit verdictul acesta în anii următori? „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Este atunci nedreptate în Dumnezeu? „Nicidecum.” El „judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui”. (1 Petru 1:17).
Atunci de ce depinde mântuirea fiecărui om? „Aşadar, nu ţine de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.”
Care este motivul pentru care a spus Dumnezeu că l-a ridicat pe faraon? „Ca să-Mi arăt în tine puterea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
Care este concluzia? „Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.”

Capitolul 10

Care era cea mai mare dorinţă a lui Pavel pentru Israel? „Să fie mântuiţi.”
Ce lucru bun mărturisea el că aveau? „Ei au râvnă pentru Dumnezeu.”
Dar în ce punct esenţial era aceasta deficitară? Era „lipsită de pricepere”.
Ce nu cunoşteau ei? „N-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu.”
Ce i-a determinat să facă această ignoranţă? „Au căutat să-şi statornicească propria lor dreptate.”
Care a fost rezultatul? „Nu s-au supus îndreptăţirii de la Dumnezeu.”
Care este singurul loc în care poate fi găsit sfârşitul legii? „Hristos este ţinta Legii, în vederea îndreptăţirii fiecăruia care crede.”
Cum este descrisă neprihănirea legii? „Omul care face acestea va trăi prin ele.”
Dar ce spune, pe scurt, neprihănirea pe care o dă credinţa? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.”
Care sunt condiţiile mântuirii? „Dacă-L mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi.”
Atunci cum se capătă neprihănirea? „Căci cu inima se crede în vederea îndreptăţirii.”
Cine va fi mântuit? „Oricine va chema Numele Domnului.”
Ce este necesar pentru ca oamenii să cheme pe Domnul? Să creadă.
Şi ce este necesar pentru ca ei să creadă? Să audă.
Şi care este singurul mijloc prin care ei pot auzi? Când unii oameni sunt trimişi să predice.
A fost satisfăcută această condiţie? „După cum este scris: «Ce frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc veşti bune!»”
Au ascultat oamenii de această solie a evangheliei? Isaia spune: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
Cum vine credinţa şi auzirea? „Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
Cu toate că nu toţi au crezut, nu au auzit cu toţii? „Dimpotrivă.”
Care este dovada? „Pe tot pământul a răsunat glasul lor şi până la marginile lumii, cuvintele lor.”
Care a fost rezultatul acestei predicări? „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”
A lăsat prin urmare Dumnezeu pe Israel să se autodistrugă? „Pe când către Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor răzvrătit şi care întoarce vorba.»”

Capitolul 12

Care este adevărul referitor la Domnul? „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.”
Prin urmare ce este normal ca omul să facă? „Să aduceţi trupurile trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.”
Ce se va întâmpla cu noi dacă ne predăm astfel? „Să vă transformaţi prin înnoirea minţii.”
Ce spune harul lui Dumnezeu fiecărui om? „Să nu aibă despre sine gânduri mai înalte decât se cuvine.”
Cum ar trebui să se considere oamenii? „Să aibă gânduri cumpătate.”
Ce produce simţiri cumpătate despre sine? „Măsura de credinţă.”
De la cine vine credinţa? „Măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu.”
Cui a dat Dumnezeu măsura de credinţă? „Fiecăruia.”
Care este relaţia dintre oameni în Hristos? „Suntem un trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”
Cum trebuie să ne tratăm unii pe alţii? „Daţi-vă întâietate unii altora în ce priveşte cinstea!”
Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de persecutori? „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc.”
Care ar trebui să ne manifestăm simpatia? „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.”
În ce măsură este posibil să trăiesc în pace cu toţi oamenii? „Atât cât ţine de voi.”
Cu ce trebuie învins răul? „Prin bine.”

Capitolul 14

Cine este cel pe care nu trebuie să-l lipsim de compania noastră? „Pe cel slab în credinţă.”
Dar cum nu trebuie să-l primim? „Fără certuri asupra părerilor îndoielnice” sau, aşa cum este prezentat în nota marginală şi reprodus de unele traduceri: „Să nu-i judecaţi gândurile.”
Ce exemplu foloseşte apostolul pentru a ilustra deosebirile de opinie? „Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă verdeţuri.” „Unul socoteşte o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel.”
În ce stare ar trebui să fie fiecare om? „Fiecare să fie deplin încredinţat în cugetul lui.”
Cum ar trebui cei care au opinii diferite să se privească unii pe alţii? „Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cine nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu-l judece pe cine mănâncă.”
De ce nu? „Fiindcă Dumnezeu l-a acceptat.”
Ce face omul care judecă pe altul? El judecă „pe slujitorul altuia”.
Faţă de cine este răspunzător robul? „Faţă de stăpânul său stă în picioare sau cade.”
Dar va cădea el oare dacă este cu adevărat un rob al lui Dumnezeu? „Va sta în picioare.”
De ce? „Căci Domnul are putere să-l facă să stea.”
Care este lecţia pe care trebuie s-o învăţăm din toate acestea? „Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.”
Pentru cine trăim şi murim? „Dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim.”
Prin urmare, ai cui suntem în toate împrejurările? „Fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.”
Pentru ce a murit şi a înviat Hristos? „Ca să domnească şi peste morţi, şi peste vii.”
De ce nu trebuie să judecăm sau să dispreţuim pe fratele nostru? „Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.”
Ce dovadă este prezentată în sprijinul acestei afirmaţii? „După cum este scris: «Pe viaţa Mea – zice Domnul – că înaintea Mea se va pleca orice genunchi şi orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.»”
Prin urmare ce trebuie să facă fiecare dintre noi? „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”
Deoarece Dumnezeu ne va judeca pe toţi ce îndemn plin de chibzuinţă ni se dă? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii.”
În schimb ce ar trebui să judecăm? „Să nu puneţi un prilej de cădere sau o piatră de poticnire înaintea unui frate.”

Capitolul 15

Ce ar trebui să facă cei tari? „Să poarte slăbiciunile celor slabi.”
Ce ar trebui să nu facă aceştia? „Să nu ne facem pe plac nouă înşine.”
Ce suntem îndemnaţi să facem pentru fratele nostru? „Fiecare din noi să facă pe plac aproapelui.”
În ce fel trebuie să placem aproapelui? „În ce este bine, spre zidire.”
Cine ne-a dat un exemplu în această privinţă? „Căci nici Hristos nu Şi-a făcut pe plac Lui Însuşi.”
Ce pasaj din Scripturi este citat pentru a dovedi aceasta? „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.” (Vezi Psalmii 69:9).
Pentru ce a fost scris Vechiul Testament? „Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră.”
Care a fost scopul special urmărit? „Pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le aduc Scripturile, să avem nădejde.”
Având în vedere exemplul lui Hristos, ce suntem îndemnaţi? „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea aceleaşi gânduri unii faţă de alţii ca şi Hristos Isus.”
De ce? „Pentru ca împreună, cu o singură gură, să-L slăviţi pe Dumnezeu.”
În încheierea acestui pasaj ce îndemn este repetat? „Aşadar, acceptaţi-vă unii pe alţii.” (Vezi capitolul 14:1).
Cum trebuie să ne primim unii pe alţii? „Cum şi Hristos v-a acceptat pe voi.”
Pentru ce? „Spre slava lui Dumnezeu.”