Următorul text pe care îl vom lua în considerare este Galateni 5:18:

„Dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub lege.”

În acest text, Pavel nu transmite o idee diferită de cea analizată mai devreme. El exprimă acelaşi adevăr divin, de data aceasta cu alte cuvinte.

Din moment ce aceia care sunt conduşi de Duhul Sfânt nu sunt „sub lege”, înseamnă că cei ce nu sunt conduşi de Duhul sunt „sub lege”. Din nou, citim versetele precedente: 

„Spun, aşadar: Umblaţi în Duhul şi nicidecum nu veţi împlini pofta cărnii. Căci carnea pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea sunt potrivnice unele altora, aşa încât nu puteţi face cele ce aţi voi.” (Galateni 5:16-17, KJV)

Aceste versete afirmă în termeni simpli că Duhul şi carnea sunt reciproc potrivnice; că umblarea în carne şi umblarea în Duhul sunt stări contradictorii. Apoi, dacă cei conduşi de Duhul nu sunt „sub lege” şi cei ce nu sunt conduşi de Duhul sunt „sub lege”, înseamnă că cei care sunt „sub lege”, sunt cei ce împlinesc poftele cărnii.

„Iar faptele cărnii sunt arătate; acestea sunt: adulter, curvie, necurăţie, desfrânare, idolatrie, vrăjitorie, ură, lupte, gelozii, furii, certuri, dezbinări, erezii, invidii, ucideri, beţii, îmbuibări şi cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, aşa cum v-am spus odinioară, că toţi cei ce practică astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21, KJV)

Roadele Duhului sunt, bineînţeles, exact opusul, acestea fiind:

„(…) dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (…).” (Galateni 5:22-23)

Referindu-se la aceste roade ale Duhului, apostolul spune în versetul 23 că „împotriva acestora nu este lege”.

Adică, cei care sunt conduşi de Duhul şi aduc roadele acestuia, sunt în armonie cu legea; în timp ce legea este împotriva faptelor cărnii. Iar cei care fac aceste lucrări sunt condamnaţi de lege sau se poate spune că sunt „sub ea”.

Astfel ajungem la aceeaşi concluzie ca şi în cazul din Romani 6:14, şi anume că „sub lege” reprezintă pur şi simplu o stare de contradicţie faţă de lege, o stare în care aceasta este încălcată. Şi bineînţeles, nimeni nu poate fi într-o astfel de situaţie dacă legea nu ar fi în vigoare. Acum, din moment ce toţi păcătoşii sunt condamnaţi la moarte (Romani 3:19; 6:23), rezultă din nou că „sub lege” înseamnă condamnat de lege – sub sentinţa morţii.