În capitolul cincisprezece din Epistola către Romani, versetul patru, Duhul lui Dumnezeu, prin apostolul Pavel, îşi pune sigiliul de aprobare asupra Vechiului Testament în întregime evidenţiind scopul pentru care a fost scris acesta. „Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.“ Motivul pentru care găsim mângâiere şi speranţă în Vechiul Testament este descoperit clar de Hristos când, în răspunsul Său către evrei, El a arătat clar că acesta, şi în special scrierile lui Moise, are autoritate divină, spunând: „Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.“ „Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.“ „Dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?“ (Ioan 5:39, 46, 47). Putem găsi mângâiere şi speranţă în Scripturi, pentru că Hristos este în ele.
Autor: Ellet Joseph Waggoner
Nr. pagini: 107